Spitalul – „Parcul de joacă” al unui copil român la Roma!

[wds id=”1″]

Ne amintim cu drag de copilărie! Ne refugiem acolo, în locul acela plin de amintiri frumoase ori de câte ori vrem să fugim de viața asta crudă.

De problemele, necazurile și obstacolele care se ivesc la tot pasul. Nu ai cum să scapi! Nu le poți evita! Trebuie, ești nevoit să le înfrunți, să le depășești și să mergi mai departe.

Dar fugim! Ne ascundem pentru o clipă în universul plin de căldură, de gingășie și de culoare al copilului care am fost cândva, demult. Căutăm liniștea și pacea sufletească de atunci, zâmbetele, chiotele de bucurie, strigătele de fericire, râsetele nebunești care ne zguduiau pieptul în jocurile noastre cu prietenii, căutăm căldura zilelor de vară când mergeam la scăldat în iazul de la marginea satului sau la ștrandul din oraș, gerul crunt și zăpada argintie a zilelor când zburam cu săniile peste dealul din spatele casei! Închidem ochii și le revedem. Le retrăim! Ne dau putere, forță și ne încarcă de un optimism pe care doar copilăria ți-l poate dărui! Am pus bine deoparte optimismul ăla iar acum ne întoarcem acolo și îl regăsim!

Noi, o putem face! Francesco, nu!

- Continuarea după publicitate -

El se va întoarce cu gândul la copilărie, cea mai inocentă și gingașă perioadă a vieții și își va aminti un spital plin de copii bolnavi și triști, medici în halate albe, tratamente obositoare și uneori dureroase, nopți lungi, nesfârșite, în care febra îi tulbura somnul, chipul mamei trist, răvășit de durere, aplecat deasupra patului pe care el, Francesco, îl ura din tot sufletul și lacrimi, multe lacrimi! Patul, care îl ținea țintuit acolo zile și nopți în șir, care îl despărțea de tot universul vesel pe care un copil de numai 3 anișori ar fi trebuit să îl trăiască.

Avea numai 6 luni de viață când medicii de la Spitalul de Copii Sfânta Maria din Iași, secția Oncologie , l-au diagnosticat pe Francesco cu neutropenie congenitală gravă!

O boală rară, în momentul respectiv în România existând doar 4 cazuri similare!

Neutropenia congenitală este o afecțiune deosebit de gravă, generată de numărul scăzut de neutrofile din sânge. Acestea se ocupă cu lupta împotriva bacteriilor care ne agresează organismul. Din această cauză imunitatea organismului este foarte scăzută, la limită! Neutrofilele sunt produse de măduva osoasă și circulă prin toate țesuturile corpului, ca niște “câini de pază” împotriva infecțiilor.

În caz de neutropenie, adică de număr scăzut al acestor celule-gardian, riscul de infecții bacteriene crește la maxim. Corpul nu mai are capacitatea de a mai lupta împotriva infecțiilor. Chiar și o mică zgârietură se poate infecta și cauza mari probleme pacientului.

Trimis de la Iași, Francesco ajunge în februarie 2015 la spitalul Bambino Gesù din Roma, unde, pentru mai bine de un an, va fi supus la investigații și analize medicale, va urma cicluri de chemioterapie și se va căuta tratamentul adecvat pentru boala sa.

Astfel, pe 12 iulie 2016, a fost supus unui transplant de măduvă osoasă, un transplant de celule staminale. Singurul donator compatibil într-un procent de 92% s-a găsit în persoana frățiorului său, Riccardo, în vârstă de 6 anișori!

Care supunându-se la tot felul de analize și investigații medicale, a donat frățiorului mai mic posibilitatea de vindecare, i-a dăruit șansa la o viață normală, i-a donat dreptul de a trăi!

Operația a fost un succes dar chinurile lui Francesco nu s-au terminat aici.

Este nevoie de o perioadă de 6 luni, au decretat medicii de la secția Oncologie-Hematologie a spitalului din Roma, pentru a se constata dacă organismul copilului a acceptat și asimilat în mod corect celulele staminale donate de fratele său. Timp în care va fi supus la controale dese, repetate, și va trebui să trăiască într-un mediu cât mai steril și mai igienic pentru a evita orice posibilitate de infecție, fiind nevoie și de o alimentație adecvată, în care să fie incluse cât mai multe vitamine și minerale. In caz de eșec va trebuie să se recurgă la alte cure, investigații medicale și inevitabil la un alt transplant.

În momentul de față Francesco a fost externat și se află împreună cu frățiorul său și cu mama lor într-o casă-familie, proprietate a asociației ”Casa Ronald Palidoro” care le oferă adăpost și care se află în zona localității Fiumicino.

Dar nu numai de adăpost au nevoie! Mâncarea, îmbrăcămintea, încălțămintea, toate cheltuielile necesare celor trei, sunt suportate de Elena, mama în vârstă de 24 de ani, care luptă să îi asigure lui Francesco toate condițiile igienice și alimentare necesare vindecării. Greu!

Cu 100 de euro pe care îi primește de la părinții din România, pensionari, oameni de la țară care încă mai muncesc pământul din care scot bruma de pâine necesară traiului de zi cu zi, Elena face cu greu față cheltuielilor!

De două ori pe săptămână merge cu Francesco la spital la Roma pe cheltuiala ei, schimbă trei mijloace de transport pentru a ajunge și numai banii de bilete costă deja o avere pentru sărăcia lucie în care trăiesc!

“Dacă mă credeți, în acest moment am doar 5 euro în portofel, bani pe care îi păstrez ca să pot merge mâine la control cu băiatul”, ne-a spus.

“Trebuie să mănânce bine Francesco, dar eu nu-i pot oferi decât pastă și o coajă de pâine, mi se rupe inima și mă simt vinovată pentru toată situația asta!”

Drept care, Elena caută un loc de muncă, măcar câteva zile pe săptămână, orice bănuț intrat în buzunarul ei ar însemna o speranță în plus pentru Francesco.

“Și noaptea, când dorm copiii m-aş duce să muncesc, faptul că nu le pot oferi ceea ce au nevoie, mă disperă!”

Chiar dacă nu ar fi ușor să stea departe de copilul bolnav nici pentru o jumătate de zi, măcar! Dar Elena este nevoită, obligată de necesități și de sărăcie! Un loc de muncă chiar de puține ore săptămânale, i-ar înlesni posibilitatea obținerii rezidenței la Roma și în consecință primirea de ajutoare sociale de la Primărie, ajutoare care i se cuvin în urma situației deosebit de delicate în care se află.

Pentru că pe lângă toate nevoile financiare impuse de situația lui Francesco,  Elena trebuie să susțină și cheltuielile pentru școală ale lui Riccardo, elev în clasa I, copil de 6 ani care a asistat deja la prea multe lacrimi, la prea multă durere și la prea multe lipsuri!

“În zilele următoare îmi trebuiesc bani ca să îi plătesc masa de prânz a lui Riccardo la școală iar eu nu am de unde să îi dau”, ne spune Elena cu lacrimi în ochi.

“Le trebuie haine, încălțăminte, eu abia am bani de bilete ca să merg cu Francesco la controale”!

“Accept orice ajutor, orice mână întinsă e o speranță pentru copiii mei, chiar și o vorbă care îmi mângâie sufletul din partea oamenilor de bună credință pentru mine reprezintă o forță care mă ajută să merg înainte”!

Dar cu toții știm că vorbele și gândurile noastre bune prea puțin o vor ajuta de aceea facem un apel la oricine este dispus să doneze ceva pentru acești copii. Hăinuțe, încălțăminte, rechizite școlare, o mică donație în bani, chiar și alimente, orice este acceptat și primit cu bucurie.

Mama poate fi găsită pe pagina Facebook cu profilul Elena Luminița Rusu. Oricine vrea să o contacteze sau chiar să îi viziteze pe ea și pe copii este binevenit!

Iar cei mai generoși dintre noi pot face donații direct în conturile înregistrate pe numele ei, Rusu Elena Luminița, dacă doresc:

• IT41N0343703200EUCRT0266701 (cont în Euro Italia).
• RO35BTRLEURCRT0234945901 (cont în Euro România)
• RO85BTRLRONCRT0234945901 (cont în RON)

O monedă cu mică valoarea pentru noi, adunată cu alte monede dăruite de alte suflete de omenie, pot face zilele mai ușoare și pot dărui o speranță în plus şi o copilărie liniștită acestor doi băieței de 3 și 6 ani.

Pentru orice alte informații doriți să aveți despre acest caz, putem fi contactați și la adresa de email contact@rotalianul.com sau prin pagina noastră de contact aici.

”Francesco e un luptător, zâmbește și se joacă. În spital, pentru că de fapt spitalul a devenit casa lui în tot timpul celor 3 ani de viață! El nu stie ce înseamnă să se joace într-un colectiv cu alți copii sau să se bucure de aer curat în parc…el și pe perioada internării stă izolat într-o cameră sterilă, nu are voie să intre în contact cu alți copii. Noi doi între 4 pereți, așa ne petrecem timpul, cu medicamente și seringi… și ne rugăm bunului Dumnezeu să facă o minune și să îl facă pe Francesco sănătos!”

(Elena Luminița Rusu)