În cadrul alegerilor locale care vor avea loc în Italia pe 3 și 4 octombrie, mai mulți cetățeni români și-au depus candidatura pe un post de consilier la primăriile localităților de reședință. Prezența românilor în funcții administrative este un prilej de a face cunoscute problemele cu care se confruntă comunitatea noastră pe plan local, iar participarea la procesul de vot este o dovadă de bună integrare și simț civic.
Sorin Matei și-a depus candidatura la San Polo dei Cavalieri, o localitate din regiunea Lazio, la aproximativ 50 de km de Roma.
Sorin Matei are 39 de ani, este născut pe malul Dunării, la Galați. Mai multe am aflat chiar de la el și redăm mai jos tot ceea ce ne-a spus despre viața și activitatea lui pe pământ italian:
Avea numai 18 ani când când a venit în Italia…
„Imediat după bacalaureat, am luat viața de piept și am venit în Italia, la un unchi, dând de înțeles părinților (sunt fiu unic) că voi sta o scurtă perioadă, după care mă voi întoarce să-mi duc la capăt proiectele de viitor, să continui cu facultatea. Odată ajuns pe picioarele mele, deși prin anul 2 000 nu era deloc simplu, mi-am descoperit libertatea, independența financiară.
La început am lucrat ca ospătar, mi-am îmbunătățit limba italiană (deși studiasem la un liceu cu profil de limbi străine, specializarea mea fiind engleza și franceza, dar italiana am învățat-o în mod natural, de la televizor, pe când eram copil). Engleza mi-a fost de mare ajutor în meseria de ospătar, locuiam într-un oraș extrem de turistic, Tivoli, în timpurile când turiștii americanii veneau masiv în Italia, în parte datorită schimbului bun dolar-liră. Așadar, mica mea vacanță de început s-a transformat într-o ședere permanentă, cu toate complicațiile documentului de ședere necesar atunci, numit „permesso di soggiorno”.
Astăzi, Sorin Matei este un om împlinit…
„Mai târziu am cunoscut-o pe soția mea, și ea cu o poveste asemănătoare, ne-am căsătorit și avem o fetiță de 9 ani, născută aici, în Italia.
După perioada în care am lucrat ca ospătar (devenisem oarecum priceput), am încercat meseria de șofer pentru o perioada de câțiva ani, pentru ca mai apoi să încep lucrul într-o platformă logistică, un mare depozit situat la Roma Nord, unde lucrez de aproximativ 14 ani.
Mi-am cumpărat apartamentul unde locuiesc (după mutarea mea de la Tivoli la San Polo Dei Cavalieri), când aveam 22 de ani, cu un împrumut bancar, când alții de vârsta mea încă se gândeau la distracție. Nu că nu mi-aș fi trăit și eu viața, doar că mă obișnuisem deja să-mi fac planuri de perspectivă.
Am o mulțime de hobby-uri, mă consider o persoana liberă și-mi place enorm de mult să călătoresc în țări străine, de unde aduc acasă mereu câte ceva în suflet, o idee, o senzație, o calitate, și de multe ori o specialitate gastronomică.”
Următorul obiectiv: funcția de consilier local
„Am ales să mă implic în viitorul orășelului meu de adopție, San Polo dei Cavalieri, în echipa unui bun prieten, Mirko Fina, care candidează la funcția de primar. Candidez la funcția de consilier local, pe o listă civică, nu un partid, ce se numește în mod sugestiv „Adesso San Polo” și obiectivul nostru este acela de a pune în centrul atenției orașul și nu persoanele ce-l administrează.
Comunitatea vorbitorilor de limbă română din San Polo, pe care o am în suflet și încerc de mulți ani să o păstrez în armonie, numără mai bine de 100 de persoane, (la o populație totală de aproape 3 200 de locuitori, poate mai bine, considerând persoanele de origine română și tinerii la a doua generație).”
Despre integrarea românilor din San Polo și problemele cu care se confruntă
„Probleme de integrare în orășelul meu nu mai sunt de mult. Majoritatea familiilor de români se simt aici ca acasă și suntem toți considerați ‘sampolezi’, în pofida considerațiilor câtorva bătrâni, cazuri izolate, care mai mult în sinea lor ne considera ‘forestieri’, adică nu localnici. Dar cei puțini care gândesc așa pun exact pe același plan imigranții din România și pe cei provenind de la Roma, Tivoli, etc.
Mai mult sau mai puțin, problemele de care ne lovim noi, românii, la San Polo, sunt exact aceleași alor celorlalți localnici. Țin de calitatea serviciilor, de infrastructură, de transporturi publice, de depopulare și lipsa locurilor de muncă în zonă, de totala inexistență a fluxului turistic în oraș și în parcul național din jur (care implicit ar duce la creșterea economiei locale), la statul de degradare în care zac punctele de interes și locurile de joacă pentru copii, inexistența programelor educative pentru copii și orarul școlar redus (ceea ce nu permite mamelor și familiilor să lucreze ca navetiști, mai departe de oraș).
Ar fi mult de scris despre toate problemele noastre actuale, dar eu sunt obișnuit să mă concentrez pe găsirea soluțiilor în loc de găsirea vinovaților.”
Soluții?
„Noi avem în program proiecte concrete de modernizare, de dezvoltare. Sincer nu sunt greu de pus în practică, plecând de la un nivel așa de redus de modernitate. E ca și cum orășelul ar fi oprit în anii ’90.”
Participarea românilor la procesul de vot
„A fost mereu redusă la nivel național, în toată Italia și implicit la San Polo. Ideea tuturor a fost mereu bazată pe teoria votului inutil pe senzația că este oricum imposibil să schimbăm lucrurile. Mai greșit de atât nu poate fi! Suntem mulți, cu multe idei de dezvoltare și mare potențial.
Eu am fost mereu de părerea că este foarte important pentru mine să votez pe plan local, pentru cine administrează banii pe care eu îi plătesc ca taxe și impozite locale, în ce mod vor fi folosiți.
Dialogul constant între cetățeni, armonia și bunul simț, mai ales într-o comunitate așa mică (San Polo), după părerea mea sunt esențiale. Dezbinarea și lipsa de contacte pot fi extrem de negative pe termen lung.
De aceea avem nevoie de participarea tuturor cetățenilor cu drept de vot, dar mai ales este nevoie de crearea unor punți comunicative constante între administratorii locali și cetățeni. Eu, fără pic de modestie, pot să garantez că voi fi persoana cea mai potrivită pentru sarcina aceasta.”