Singur pe lume. Un băiețel român din Italia rămas fără familie își înduioșează colegii

Maria Teresa Valente, o mamă italiancă din Manfredonia, în Puglia, a trimis recent o scrisoare emoționantă publicației La Repubblica, în care redă povestea plină de tristețe a unui băiețel român, singur pe lume. Copilul, rămas fără tată, și-a pierdut anul trecut mama și sora mai mică într-un accident rutier.

Maria Teresa Valente a aflat toate acestea de la fiica sa care este colegă de școală cu băiatul român. Într-o zi, elevii au avut ca temă la școală să exprime liber ceea ce gândesc, să dea frâu liber emoțiilor din interiorul lor și să le descrie în tema pe care au citit-o în fața colegilor. Elevul român s-a ridicat atunci când i-a venit rândul și și-a spus povestea.

O poveste care a făcut-o pe fiica italiencei să se întoarcă acasă cu ochii plini de lacrimi:

„Fiica mea, de 9 ani, a venit acasă de la școală cu ochii plini de lacrimi. M-am îngrijorat și-am întrebat-o repede ce s-a întâmplat. Cu sughițuri de plâns, mi-a povestit că în sala de clasă au avut o temă în care trebuiau să exprime ceea se simt înăuntrul lor. Cum să te simți în clasa a patra, dacă nu liniștit, fericit și fără griji? Dar colegul său de clasă s-a ridicat și a citit cu voce tare tema în care spunea că este supărat pe Isus pentru că nu-l mai are pe tatăl său lângă el de ceva timp, iar anul trecut mama și sora lui au murit într-un accident tragic de mașină.”, a scris italianca citată de La Repubblica.

„Apoi, a povestit cât de răvășit se simte în sufletul său și cum inima lui este făcută bucăți. Și cât de tare îi este dor de mama lui. Și cum se roagă la Isus să i-o aducă înapoi pe mama sau să îl ia pe el la ea acolo sus.”

- Continuarea după publicitate -

În sala de clasă copiii au rămas fără cuvinte

„Cel mai năzdrăvan dintre ei s-a oprit din a-și trage de cozi colega de bancă, cel mai gălăgios a amuțit. Cel mai timid s-a ridicat și l-a îmbrățișat”, a dezvăluit mama elevei italiene.

Copilul român împreună cu familia sa trăiau  într-o mică localitate rurală, de lângă Manfredonia, iar mama a lucrat pe câmp, în agricultură, dar celorlați copii nu le păsa până atunci de asta.

A doua zi, colegii i-au pregătit băiețelului român o surpriză emoționantă

«În ziua următoare, ei au pregătit un poster pentru micul lor prieten, cu o inimă uriașă și un mesaj simplu, dar profund: „te iubim”! Fiica mea plânge, iar eu, de asemenea, am rămas profund emoționată», scrie Maria, apoi continuă: „Și mă gândesc la mulți tați, la multe mame și chiar la sufletul copiilor care zboară spre cer sau se îneacă în mare. Ne uităm la televizor și tragediile ne afectează numai dacă protagoniștii sunt italieni. Restul nu contează, ne plictisește…”

Italianca își încheie astfel scrisoarea: 

Copiii, da, sunt mici înțelepți, pentru că ei au înțeles că durerea nu are naționalitate. Ca și iubirea.”

Scrisoarea mamei italience a fost prezentată aici, într-un articol, de ziarul La Repubblica.