Sfântul Ioan Botezătorul, glasul celui ce striga: „Pocăiți-vă!”

Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului Iisus, cel care L-a botezat pe Fiul lui Dumnezeu, este prăznuit de credincioşii ortodocşi în ziua de 7 ianuarie, a doua zi după Bobotează. Totodată, Sfântul Ioan este ultimul profet de seamă din Vechiul Testament, el făcând trecerea spre etapa Noului Testament.

Strigătul său, „Pocăiți-vă!”, a avut un mare efect asupra națiunii ebraice ce gemea sub jugul invadatorilor romani, mari mulțimi de oameni urmându-l în pustie.

Părinții Sf. Ioan Botezatorul au fost un preot numit Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia, iar mama sa a fost Elisaveta, din fetele lui Aaron, rudenie a Fecioarei Maria, după cum ne spune Evanghelia după Luca. Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, erau oameni în vârstă, dar Elisaveta nu putea avea copii căci era stearpă.

În timp ce oficia slujba, în rândul cetei sale, lui Zaharia i s-a arătat Arhanghelul Gavril, care îl înștiințează că nevasta sa, Elisaveta va avea un copil ce va merge „în duhul și puterea lui Ilie”, ce nu va pune gura pe vin și pe băutura amețitoare, și înca din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt. Arhanghelul îi mai spune că numele copilului său va fi Ioan. Zaharia, mirat de spusele trimisului lui Dumnezeu, are unele îndoieli, motiv pentru care Arhanghelul Gavril îi spune că va fi mut până în ziua când se vor implini aceste lucruri.

Despre tinerețea Sf. Ioan Botezătorul sunt date destul de putine. În Sf. Scriptură, ni se arată că el evita așezările omenești, trăind în pustie și hrănindu-se cu lăcuste și miere sălbatică. Pustia în care a locuit se afla la apusul Mării Moarte, o regiune foarte sălbatica, de unde putea să vadă Muntele Nebo, de pe ale cărui înălțimi a privit Moise spre Țara Promisă, râul Iordan, pe care-l traversase Iosua. Vizitase probabil și râul Cherit, unde Ilie a fost hrănit de corbi. Modul său de viață, îmbrăcămintea semănau foarte mult cu cele ale lui Sf. Ilie.

- Continuarea după publicitate -

La vârsta de 30 de ani, Ioan Botezătorul a primit chemarea. Evanghelistul Luca ne spune că acest eveniment a avut loc „în anul al 15-lea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea, Irod cârmuitor în Galileea, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei și al Trahonitei, Lisania cârmuitor al Abilenei, în zilele marilor preoți Ana și Caiafa”.

Ioan Botezatorul și-a început predica în ținutul din împrejurimile râului Iordan, propovăduind botezul pocăinței, un botez cu apă, pentru iertarea păcatelor. Ioan Botezătorul, era „glasul celui ce striga din pustie”, cel ce trebuia să netezească calea Domnului. Accentul strigătului său era concentrat în cuvântul „Pocăiți-vă”!

Propovăduirea lui a avut un succes imens. Mulțimi mari de oameni au venit pentru a primi botezul lui, un botez premergător botezului creștin. Istoricul Flavius Iosefus ne spune că predica lui Ioan, a avut o mare influență asupra poporului, asupra oamenilor simpli, care păreau gata să facă orice le spunea el. Veștile au ajuns și la Irod, cârmuitorul Galileei.
Cu toate acestea, predica lui nu era foarte atrăgătoare pentru majoritatea oamenilor. Propovăduia postul, pocăința, privațiunile, mărturisirea păcatelor personale. Propune o viață complet lipsită de plăceri profane și cu totul închinată lui Dumnezeu, cerând purificarea sufletului și a trupului.

Ioan Botezătorul se adresa mulțimilor, care veneau să fie botezate, îndemna oamenii să facă fapte bune, să fie cinstiți, milostivi, morali.
Întrebat fiind de popor și de farisei dacă el este Hristosul, Ioan le răspundea zicându-le că botezul său este cu apă, dar va veni mai apoi Acela care va boteza cu Duh Sfânt și care îi este cu mult superior, el nefiind vrednic nici măcar să deslege cureaua încălțămintelor Sale.

Evanghelistul Matei arată cum, văzând că mulți din farisei și saduchei vin să primească botezul lui, Ioan îi mustră și îi avertizează că pocăința lor trebuie să fie adevărată, sinceră, cu roadă vrednică de aceasta. Dar cînd a văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să primească botezul lui, le -a zis:

Pui de năpîrci, cine v’a învățat să fugiți de mânia viitoare?

Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.

Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: ,Avem ca tată pe Avraam!` Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat și aruncat în foc.

Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decît mine, și eu nu sînt vrednic să-I duc încălțămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.

Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvîrșire aria, și Își va strânge grîul în grânar; dar pleava o va arde într’un foc care nu se stinge.(Mat3.7-12)

Fariseii au vrut să afle astfel mai multe despre Ioan Botezătorul, având în vedere că nici un profet nu mai apăruse de mai bine de 400 de ani. Preoții, erau îngrijorați de activitatea lui Ioan, crezând că este o amenințare la stabilimentul religios al poporului evreu.

Iisus Hristos, fiind la începutul lucrării Sale, a venit din Galileea la râul Iordan, pentru a primi botezul lui Ioan. Ioan Botezătorul, fusese înștiințat de Dumnezeu că Acela asupra căruia se va pogorî Duhul Sfșnt, Acela este Hristosul.
Iisus Hristos a venit deci la Ioan pentru a primi botezul. Ioan I-a spus că nu el trebuia să Îl boteze pe Hristos, ci Hristos trebuia să îl boteze pe el. Dar Iisus a insistat să primească botezul lui Ioan, ”pentru a se împlini Scripturile”. În momentul în care Ioan îl boteza pe Iisus Hristos, cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt s-a pogorât deasupra lui Iisus în chip de porumbel, iar o voce s-a auzit: ”Tu ești Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea Mea”. Ioan a avut acum confirmarea că Iisus era Mantuitorul, Fiul lui Dumnezeu. Misiunea lui Ioan era încheiată. El trezise națiunea, deschisese calea Mântuitorului.

Ioan Botezătorul a mai continuat să predice câteva luni, pe măsură ce Iisus se făcea din ce în ce mai remarcat, mulți dintre ucenicii lui Ioan au devenit ucenici ai lui Iisus. Dintre ucenicii lui Ioan, care au devenit ucenici ai lui Hristos, sunt Petru, Andrei, Ioan Evanghelistul și Iacov.

În vremea lui Ioan Botezătorul, tetrarh al Galileei era Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, autorul uciderii copiilor din Betleem. Nu reușeste însă să obțină de la romani titlul de rege al Galileei, titlu pe care l-a avut tatăl său. Îsi face cunoscută evlavia, mergând în pelerinaj la Ierusalim, și apărând iudaismul în fața procuratorului roman, lucru ce îl ridică în ochii supușilor săi. Cultivă însă și relațiile cu romanii, punând numele noului oraș de pe malul lacului Ghenezaret, Tiberiada. A avut ca nevastă pe fiica regelui Aretas, însă o repudiază pentru a se căsători cu Irodiada, cumnata lui, soția fratelui său, Filip. Acest lucru scandalizează opinia publică, cât și pe Ioan Botezătorul.

Irod recunoaște sfințenia lui Ioan, dar este deranjat de faptul că Ioan îi reproșează mereu lui și Irodiadei incestul și destrăbălarea în care trăiesc. Ioan este opusul lor. Ioan Botezătorul a fost un sfânt, un ascet, un om al lui Dumnezeu, în timp ce Irod și Irodiada erau desfrânați, trăind numai pentru plăcerile lumești. Conflictul era inevitabil.

Pe lângă diferențele de comportament și moralitate, lui Irod îi era teamă oarecum de Ioan, căci Ioan avea numeroși adepți, și Irod considera că acești adepți ar putea creea tulburări. Din aceste motive Ioan Botezătorul a fost întemnițat de Irod.

Nu se știe exact locul în care a fost întemnițat Ioan, dar se bănuiește că ar fi vorba de fortăreața Machaerus, aflată pe malul răsăritean al Mării Moarte, într-un ținut sumbru și izolat. Nici un drum nu lega acest colț cu lumea din afară. Poteci înguste duceau din valea Iordanului spre munții dezgoliți ai Moabului. Nu departe de râul Arnon, o culme înaltă se ridica deasupra celorlalți munți. Beduinii numesc acest loc „El Masnaka”-palatul suspendat. Aici a fost locul unde se presupune că a fost închis Ioan Botezătorul.

În timp ce se afla în închisoare, Ioan Botezătorul trimite pe câțiva dintre ucenicii lui la Iisus, ca să īl întrebe dacă El este cu adevarat Mesia. Ne întrebăm de ce s-a îndoit Ioan? Când el primise o mărturie atât de pozitivă și de încrezătoare că Iisus este Mântuitorul. Se pare însă că Dumnezeu nu îi revelase totul cu privire la Împărăția Mesianică. Ioan Botezătorul, ca orice evreu din acele vremuri, aștepta probabil un Mesia politic. Acest lucru, chiar și cei 12 ucenici l-au înțeles cu dificultate.

Din familia lui Irod, Irodiada nutrea o ură adâncă împotriva lui Ioan Botezătorul. Irodiada era o femeie mondenă, al cărui unic scop în viață era plăcerea, puterea și orgoliul. Ea ar fi vrut să îl vadă mort pe Ioan, dar lui Irod îi era teamă să-l ucidă din cauza mulțimilor. De aceea, Irodiada se vede nevoită sa recurgă la vicleșuguri.

Când Irod a oferit o petrecere, fiica sa vitregă, Salomeea, a dansat pentru Irod, în văzul tuturor curtenilor și oficialităților aflate la petrecere. În Noul Testament, nu este pomenit numele acestei prințese, iar în istoria vieții lui Ioan Botezătorul, ea este numită „fata Irodiadei”. Însă istoricul Flavius Iosefus ne oferă informații mai amănunțite. Chipul prințesei Salomeea a fost păstrat pe o mică monedă, în care apare alături de soțul ei, Aristobul. Moneda poartă următoarea inscripție: ”Regele Aristobul-Regina Salomeea”. Aceasta este fiica Irodiadei, care știa să confere curții tatălui său vitreg acel gust de tinerețe și erotism, atât de prețuit de suveranii Orientului.

Irod, cu totul subjugat de dansul voluptos al fiicei sale vitrege, îi făgăduiește în fața dregătorilor de la curte, a ofițerilor și a oamenilor celor mai de seamă din Galileea că îi va da orice îi va cere, până la jumătate din împărăție, ca și cum nimic nu ar fi fost mai presus de această plăcere pământeană. Salomeea, sfătuită de mama ei, Irodiada, cere capul lui Ioan Botezătorul pe o tipsie. Din pricina jurământului făcut în fața atâtor oameni de vază, regele este nevoit să își țină promisiunea. Ioan Botezătorul este decapitat.

Presupunând că Ioan Botezătorul și-a început lucrarea înainte de a-L boteza pe Iisus Hristos, atunci înseamnă că activitatea lui a durat un an și jumătate. 30 de ani petrecuți în pustie și singurătate, un an și jumătate de propovăduire publică, un an și patru luni de temniță. Apoi, moartea. Cât despre ucenicii lui Ioan, o parte din ei s-au alăturat rebelilor zeloți iar alții au devenit ucenici ai lui Iisus.

Pentru personalitatea sa bine conturată, pentru virtuţile alese dumnezeieşti, Biserica i-a rânduit mai multe zile de pomenire, cele mai importante fiind: pe 7 ianuarie, când se prăznuieşte Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului (în sobor Sfântul este sărbătorit de oameni împreună cu îngerii); pe 24 iunie- ziua Naşterii sale (Sânzienele, în tradiţia populară) şi pe 29 august – decapitarea Sa (Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul).