Schimbarea rezidenței fiscale pentru românii care lucrează în Italia. Cum poți scăpa de plata unor taxe și contribuții în România

Rezidența fiscală, spre deosebire de cetățenie, este unică: o persoană, în decursul unui an, poate avea rezidența fiscală într-un singur stat.

Atâta timp cât o persoană păstrează domiciliul în România, ea îndeplinește una dintre condițiile necesare pentru stabilirea rezidenței fiscale în România, chiar dacă persoana respectivă petrece mai mult de 183 de zile în altă țară. În acest caz, această țară este îndreptățită să considere persoana rezidentă fiscal și să solicite impozitarea veniturilor.

Legislația română nu este armonizată cu legislația europeană și generează, în momentul de față, o contradicție între statutul persoanelor cu rezidență fiscală în România și statutul persoanelor ce realizează venituri într-un stat membru al Uniunii Europene și au o asigurare socială în acel stat. Teoretic, faptul că ei au asigurare socială plătită într-o țară străină ar trebui să-i scutească de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate în România. Acest lucru, în realitate, nu se poate întâmpla decât dacă acele persoane ce au venituri din străinătate își schimbă rezidența fiscală.

După cum stipulează Codul fiscal actual în art. 130, toate veniturile realizate în străinătate se impozitează în România, cu excepția veniturilor din salarii încasate în străinătate pentru activitatea desfășurată acolo în condițiile în care angajatorul nu este rezident în România (deci, dacă primești salar în Italia de la un patron italian, nu vei fi impozitat pentru salariul primit și în România).

Cum poți scăpa de plata unor taxe și contribuții în România? Schimbându-ți reședința fiscală:

Conform modificărilor legislative, începând cu anul 2016, contribuția de asigurări sociale de sănătate, CASS, este plătită de către toți cetățenii români, cu venituri realizate în România, în străinătate și chiar de către persoanele fără venituri.

- Continuarea după publicitate -

Un cetățean român ce are venituri în Italia poate evita plata unor taxe și contribuții în România, dacă își modifică rezidența fiscală, astfel încât să plătească taxe doar pe teritoriul Italiei.

Concret, prin modificarea reședinței fiscale, românii stabiliți în Italia pot scăpa de plata unor taxe precum contribuția de asigurări sociale de sănătate, contribuția de asigurări sociale, dar și diverse impozite pentru următoarele categorii de venituri realizate în străinătate:

• din activități independente (producție, comerț, prestări servicii, venituri din profesii liberale, venituri din drepturi de proprietate intelectuală);
• din salarii plătite pentru activitatea desfășurată în străinătate de către sau în numele unui angajator rezident în România;
• din cedarea folosinței bunurilor (mobile și imobile);
• din investiții (dividende, dobânzi, titluri de valoare);
• din pensii;
• din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
• din premii și din jocuri de noroc;
• din transferul proprietăților imobiliare.

Pentru a se putea stabili rezidența fiscală, conform articolului 59 din Codul fiscal, cetățenii români ce pleacă din țară pentru o perioadă mai mare de 183 de zile au obligația să înregistreze cu 30 de zile înainte de plecarea din România formularul  Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România.

Acest formular se completează în două exemplare, unul dintre ele se transmite personal sau prin împuternicit, prin poștă cu confirmare de primire sau se depune la registratura organului fiscal competent, (A.N.A.F.), iar cel de-al doilea exemplar este păstrat de persoana fizică în cauză.

O noutate este faptul că, în curând, aceste chestionare se vor putea depune online.

În urma depunerii electronice, se va elibera o recipisă care va constitui dovada depunerii acestor documente.

După depunerea acestui formular, organul fiscal analizează îndeplinirea condițiilor de rezidență, luând în considerare chestionarul, dar și alte documente atașate, precum și certficatul de rezidență emis de autoritatea fiscală italiană (dacă este cazul).

În urma analizei, organul fiscal competent stabilește dacă persoana își păstrează rezidența în România sau este o persoană fizică nerezidentă în România și în termen de 15 zile transmite persoanei “Notificarea privind îndeplinirea condițiilor de rezidență potrivit prevederilor art. 7 și art. 59 din Codul fiscal sau ale Convenției de evitare a dublei impuneri, încheiată între România și Italia, de către persoana fizică plecată din România pentru o perioadă mai mare de 183 de zile” și stabilește dacă persoana are obligație fiscală integrală în România sau va fi scoasă/menținută din/în evidențele fiscale.

În cazul obligației fiscale integrale, persoana rezidentă este supusă în continuare impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara ei.

Aceste notificări vor fi completate, semnate și eliberate în trei exemplare de către organul fiscal competent. Un exemplar se transmite persoanei fizice direct (prin poștă sau prin mijloace electronice), un exemplar rămâne la dosarul fiscal al contribuabilului, iar ultimul exemplar se arhivează la organul fiscal competent care a emis notificarea.

La cererea persoanei fizice organul fiscal competent va elibera o copie certificată a respectivei notificări, cu mențiunea „DUPLICAT”.