Românul cu străbunici italieni migrați în România pentru a scăpa de foamete, a lăsat Torino pentru București: „Aici se trăiește mai bine”

Un român cu străbunici italieni, plecat de tânăr la Torino, s-a întors definitiv la București, convins că în România „se trăiește mai bine” și că sunt mai multe oportunități de muncă.

Pier Bertig, 42 de ani, este unul dintre cei aproximativ 5.000 de români care, din 2019 încoace, au ales să părăsească orașul Torino, într-o adevărată migrație de întoarcere spre țara de origine.

Povestea lui începe însă cu o altă migrare. Străbunicii săi erau italieni care au plecat în România „ca să nu mai sufere de foame”, relatează Corriere della Sera.

La început au locuit în barăci și au muncit în cariere de piatră, apoi s-au stabilit la Tulcea, unde se află una dintre cele mai mari comunități de italieni emigranți.

„Îi numeau navetiști, dar ei, ca să fie mai bine acceptați, au schimbat numele Berti în Bertig”, povestește Pier. „Și eu sunt un amestec al celor două țări, de aceea m-au numit Pier.”

În 2003, la 19 ani, urmând poveștile părinților despre Italia, a plecat la Torino în căutarea unui loc de muncă bine plătit:

„Era 2003, în Italia se trăia foarte bine. Am găsit imediat un job în metalurgie, într-o firmă care producea rulmenți pentru industria auto.”

Rămâne în aceeași companie 16 ani, urcă treptat în ierarhie și ajunge șef de secție. Dar criza lovește puternic sectorul auto, iar firma începe să ofere concedieri voluntare, mai întâi celor aproape de pensie, apoi tuturor angajaților.

„Am simțit cum bate vântul și am decis să accept. Văzând cum a evoluat piața auto la Torino, cred că am făcut alegerea corectă”, spune el.

Alege o nouă provocare: întoarcerea în România. Spune că este mulțumit de decizie și că astfel poate fi și aproape de părinții săi în vârstă.

Ajuns la București, primește imediat mai multe oferte de lucru în același domeniu, industria auto, dar le refuză:

„De mic am avut pasiune pentru pictură, așa că am decis să îmi investesc economiile în visul meu.”

Astăzi afirmă că reușește să trăiască din artă, își vinde tablourile și participă la expoziții internaționale, de la Los Angeles până la Torino.

În urmă cu doi ani a revenit doar pentru câteva zile la Torino, pentru a-și expune lucrările la o manifestare dedicată migrației, găzduită în Mausoleul Bela Rosin din cartierul Mirafiori. Revederea orașului i-a indus o stare de nostalgie:

„Îmi lipsesc prietenii și arhitectura din Torino, de fiecare dată când mă plimbam prin centru eram extaziat. Poate și de aceea acum trăiesc la București: este calea de mijloc între cele două țări”, mărturisește Pier.

Comparând cele două realități, românul spune că situația s-a inversat față de momentul plecării sale:

„Din păcate, în Torino nu mai erau condițiile să continui. Perioada de glorie a Italiei pare să fi trecut, nu prea mai este de muncă. Mi se pare absurd de spus, dar acum sunt mai multe oportunități în România, inclusiv pentru generațiile tinere. Țările noastre au luat traiectorii opuse.”

Din experiența sa de migrant, Pier are și un mesaj legat de modul în care Italia gestionează imigrația. Crede că problema principală o reprezintă lipsa de fermitate față de cei care nu respectă regulile:

„Cred că ar trebui să se schimbe modul de gestionare a migranților. Vorbesc mai ales de cei care sunt în neregulă sau nu se integrează în societate. Italienii sunt prea permisivi, ar fi nevoie de mult mai multe controale și de măsuri mai dure. Altfel, se ajunge să se generalizeze și să fie stigmatizat din cauza altora și străinul perfect integrat.”

În ciuda criticilor, Pier nu renunță la recunoștință:

„Voi mulțumi mereu orașului Torino, dar acum este timpul să privesc spre viitor”, spune românul care și-a reconstruit viața la București, alături de familie.