Criză politică în România, declanșată după ce PSD a decis oficial să-i retragă sprijinul politic premierului Ilie Bolojan, căruia îi cere practic plecarea din funcție. Decizia lovește în centrul actualei majorități pro-europene și deschide o perioadă de instabilitate care poate afecta atât accesarea banilor europeni din PNRR, cât și costul de finanțare al statului român.
În spatele exploziei politice de acum stă o tensiune care nu s-a acumulat peste noapte. PSD își fixase în din 23 martie data de 20 aprilie pentru a decide dacă mai rămâne sau nu în coaliția condusă de Ilie Bolojan, pe fondul conflictelor privind reformele fiscale, reducerile de cheltuieli, ritmul consolidării bugetare și costurile politice ale măsurilor de austeritate. La data de 8 aprilie, Bolojan spunea public că România are nevoie de „un guvern stabil” bazat pe „voturi predictibile” și pe votul coaliției, semn că amenințarea ruperii era deja reală.
Pe 17 aprilie, președintele Nicușor Dan încerca încă să țină coaliția în viață și afirma că partidele din actuala formulă de guvernare trebuie să continue, deși admitea tensiunile serioase dintre PSD și premier. Tot atunci, PSD dădea semnale că ar putea accepta menținerea coaliției doar dacă liberalii îl înlocuiesc pe Bolojan, care refuza să demisioneze.
În același interval a apărut și ultimatumul explicit. Claudiu Manda, al doilea om din vârful PSD, a anunțat că dacă Ilie Bolojan nu pleacă, social-democrații îi vor retrage sprijinul politic și îi vor acorda un termen de 48-72 de ore. Manda a formulat limpede condiția: dacă Bolojan vrea să rămână, „nu cu noi”, iar miniștrii PSD se vor retrage din Guvern.
Momentul de rupere s-a produs ieri, 20 aprilie. PSD a organizat evenimentul „Momentul adevărului”, iar potrivit partidului, aproximativ 5.000 de membri ai organizațiilor județene și ai Consiliului Politic Național au votat online; 97,7% s-au pronunțat pentru retragerea sprijinului politic pentru Ilie Bolojan. În aceeași zi, Sorin Grindeanu a spus că mandatul primit de conducerea partidului este „cât se poate de clar” și că, atunci când 97,7% dintre colegi spun că Bolojan trebuie „să plece acasă”, „nu mai este loc de nimic altceva”.
Liderii PSD au ridicat tonul pe tot parcursul reuniunii. Sorin Grindeanu a afirmat că nu mai poate cere PSD să facă parte din actualul „simulacru de guvernare” și a acuzat un management „dezastruos” al premierului. Tot el a susținut că 54.000 de români și-ar fi pierdut locul de muncă în mandatul Bolojan și că inflația s-a dublat până la 10%. Alfred Simonis a mers mai departe și a spus că PSD nu mai poate rămâne la guvernare în aceste condiții, dar că România ar putea avea „în doar câteva zile” un alt guvern pro-european și stabil, dacă există respect și altă formulă de conducere. Lia Olguța Vasilescu a cerut direct ca Bolojan „să plece acasă”.
În același timp, PSD a încercat să transmită că nu rupe automat tabăra pro-europeană, ci vrea schimbarea premierului. Un nou aranjament majoritar fără PSD este foarte greu de construit însă, iar Simonis a vorbit despre posibilitatea unui nou guvern pro-european în termen scurt. Cu alte cuvinte, mesajul PSD a fost dublu: Bolojan trebuie să plece, dar PSD nu revendică, cel puțin public, o alianță cu AUR, prin care să obțină majoritatea parlamentară.
Răspunsul lui Ilie Bolojan a fost unul de confruntare, nu de retragere. În seara de 20 aprilie, premierul a calificat decizia PSD drept „complet greșită și total iresponsabilă”, a acuzat PSD că periclitează finanțele țării și a anunțat că își va continua mandatul. El a spus că va continua să asigure guvernarea și că nu consideră negociabile obiectivele privind reducerea risipei, eficientizarea statului, atragerea fondurilor europene și guvernarea „corectă și cinstită”.
Pentru PNL, prima linie de apărare a fost menținerea lui Bolojan. Hubert Thuma, unul dintre liderii liberali, a declarat marți, 21 aprilie, că premierul are „toată susținerea” partidului pentru a renegocia protocolul cu PSD și pentru a se ajunge la o reconciliere, adăugând că Bolojan ar urma să rămână premier. Emil Boc a completat aceeași idee, spunând că dacă există o majoritate care vrea să dea jos Guvernul Bolojan, acea majoritate trebuie să pună și un alt guvern, iar până atunci PNL „își vede de guvernare”.
USR s-a așezat ferm de partea premierului. Dominic Fritz a anunțat că miniștrii USR își continuă activitatea și că partidul nu „dezertează”, insistând că reformele și absorbția banilor europeni trebuie duse mai departe. Tot Fritz a spus că USR rămâne alături de Bolojan și a avertizat că, dacă PSD votează o moțiune de cenzură alături de AUR, social-democrații nu mai pot fi considerați parteneri credibili pentru o nouă formulă de guvernare. În paralel, Dragoș Pîslaru – ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene în guvernul Ilie Bolojan – a acuzat PSD că pune în pericol fonduri UE de peste 8 miliarde de euro, iar Claudiu Năsui – deputat USR – a susținut chiar că ieșirea PSD din guvernare ar putea deschide, măcar temporar, spațiu pentru reforme blocate până acum.
UDMR a avut o poziție mai prudentă, dar tot în direcția păstrării unei majorități pro-europene. Kelemen Hunor a spus că soluția ideală ar fi o majoritate formată în jurul celor care au guvernat în această perioadă. Cseke Attila a avertizat că din cearta PSD-PNL câștigă AUR și a cerut ca cele patru formațiuni din actuala coaliție să se așeze din nou la masă, pentru că altfel AUR va fi marele beneficiar politic al crizei.
Dinspre Cotroceni, Nicușor Dan a încercat să joace rolul de arbitru. Președintele a spus ieri că România va intra în „turbulențe politice”, însă a subliniat că există consens între partidele coaliției și grupul minorităților pentru adoptarea actelor necesare PNRR. El a cerut „calm, echilibru și luciditate”, a spus că nu se consideră foarte aproape scenariul unei moțiuni de cenzură și a repetat că nu va susține un guvern care să includă AUR. Totodată, el a anunțat că va exista atâtea runde de negocieri câte vor fi necesare pentru găsirea unei soluții stabile.
PSD nu a renunțat însă la presiune după votul intern. Astăzi, 21 aprilie, Claudiu Manda a reluat public termenul-limită și a spus că partidul așteaptă „cele trei zile” pentru ca Bolojan să decidă dacă pleacă. Dacă acest lucru nu se întâmplă și dacă eventualele consultări nu duc la o formulă în care forțele pro-europene rămân la masă „respectând punctele de vedere ale fiecăreia”, pasul următor va fi retragerea efectivă a miniștrilor PSD, iar Manda a indicat ziua de joi, 23 aprilie, pentru demisii. Acesta este, practic, ultimatumul politic și administrativ cel mai clar formulat până acum.
Opoziția suveranistă a încercat imediat să capitalizeze ruptura. George Simion a anunțat că AUR vrea alegeri anticipate, că va depune propria moțiune de cenzură și că va vota eventuale moțiuni împotriva Guvernului. Totuși, liderul AUR a refuzat să lase impresia că partidul său răspunde la comanda PSD, spunând că nu sare „când vrea PSD”.
POT, prin Anamaria Gavrilă, a mers pe linia unei respingeri totale a actualului arc guvernamental. Gavrilă a susținut că România are nevoie de un guvern fără PSD și fără PNL și a descris criza drept o simplă „rotație de imagine”, nu o schimbare reală, acuzând coaliția că încearcă să sacrifice un singur om pentru a salva întregul mecanism politic.
Din punct de vedere instituțional, miza imediată este următoarea: dacă miniștrii PSD pleacă, Bolojan poate propune interimari din rândul miniștrilor rămași, dar pentru asta este nevoie de decretul semnat de președintele Nicușor Dan. Mai departe, fără PSD, cele trei partide rămase – PNL, USR și UDMR – nu au singure o majoritate parlamentară, iar orice guvern minoritar ar intra într-o zonă de fragilitate extremă.
HotNews notează că PSD și AUR ar avea împreună 219 voturi din cele 232 necesare pentru a trece o moțiune de cenzură, iar cu sprijin de la POT, S.O.S. România sau neafiliați se poate contura o majoritate de dărâmare a actualului Guvern.
Aici este și nodul politic al crizei: PSD îl vrea plecat pe Bolojan, dar ezită să se asocieze direct cu AUR într-o moțiune; AUR vrea să răstoarne Guvernul, dar nu vrea să apară ca anexă a PSD; PNL, USR și UDMR îl susțin pe Bolojan, dar nu au singure numărul de voturi pentru o majoritate funcțională. De aceea, următoarele zile sunt decisive nu doar pentru soarta premierului, ci și pentru forma întregii guvernări.
Dincolo de bătălia de partid, costurile economice sunt deja invocate deschis. Această criză pune sub semnul întrebării accesarea a circa 11 miliarde de euro din fondurile europene de redresare și afectează inclusiv contracte de apărare de 16,6 miliarde de euro, iar piețele au reacționat prin creșterea spread-urilor obligațiunilor. Marți, președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, a avertizat că statul român va plăti mai mult pentru a se împrumuta, pentru că efectele crizei politice se simt deja în economie. Ministerul Finanțelor transmisese deja pe 20 aprilie că agențiile de rating și-au exprimat îngrijorarea față de instabilitatea pe care ar putea-o genera o criză politică.
Concluzia politică a momentului este severă: România nu se află doar într-un conflict de orgolii între PSD și Ilie Bolojan, ci într-o confruntare care poate redesena majoritatea parlamentară, poate repoziționa raporturile dintre partidele pro-europene și poate oferi AUR un culoar de creștere exact în momentul în care președintele, partidele și piețele cer stabilitate. Pe 21 aprilie 2026, criza nu este rezolvată; ea abia a intrat în faza în care ultimatumurile PSD, refuzul lui Bolojan de a demisiona și calculele parlamentare încep să producă efecte concrete.
