Românca înjunghiată în Italia de soțul gelos riscă acum să-și piardă locul de muncă: „Sunt disperată!”

Se împlinește un an de când Daniela Manda, româncă stabilită în Italia, a fost înjunghiată de de soțul ei, în parcarea supermarketului Lidl din Seriate, dar spune că o altă dată o îngrijorează acum mai tare: duminică, 1 februarie 2026, ziua în care riscă să rămână fără salariu și, practic, fără sprijin financiar, din cauza rănilor care nu i-au mai permis să muncească la fel ca înainte.

photo_2026-01-05_12-45-06
Daniela Manda. Sursa foto: L’Eco di Bergamo

Potrivit relatării publicate de L’Eco di Bergamo, se împlinește un an de la agresiunea care a avut loc luni, 6 ianuarie 2025, când femeia a fost lovită cu 14 lovituri de cuțit de către soțul ei, în vârstă de 49 de ani, arestat în aceeași zi și aflat în detenție.

În zilele care urmează, Daniela va fi parte civilă în procesul pentru tentativă de omor în care este judecat bărbatul, însă spune că nu vrea să intre în sala de judecată, pentru a nu-l revedea pe cel care a încercat să o ucidă, relatează publicația L’Eco di Bergamo.

Cum s-a ajuns aici

În trecut, Daniela îl mai denunțase pentru violențe, dar își retrăsese plângerea, sperând că bărbatul se va opri.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

Pe 6 ianuarie 2025, situația a degenerat din nou: femeia ar fi încercat să-i liniștească obsesia și gelozia, ajungând chiar să „recunoască” un presupus adulter despre care spune că nu era real. Nu a fost suficient.

Bărbatul a urmărit-o și a încercat să o înjunghie în parcarea supermarketului Lidl din Seriate.

Ea a fost salvată de intervenția unor persoane aflate în zonă: o angajată a magazinului Lidl, un instalator și un carabinier aflat în timpul liber.

photo_2026-01-05_12-49-00 (2)
Parcarea unde a fost înjunghiată Daniela Manda. Sursa foto: Eco di Bergamo

Întoarcerea la muncă și vestea concedierii

După spitalizare și tratamente, Daniela spune că a încercat să revină cât mai repede la o viață normală. A reintrat la muncă încă din aprilie 2025, într-o companie mare din Seriate, unde lucrează ca magazioner din 2023, printr-o agenție de intermediere și plasare a forței de muncă.

Dar problemele, mai ales la una dintre mâini, au rămas, iar ridicatul și mutatul coletelor grele — inclusiv de până la 50 de kilograme — a devenit o muncă tot mai grea pentru ea.

În noiembrie 2025, după un control la medicul de Medicina muncii, spune că a urmat o succesiune de decizii care au împins-o spre pierderea locului de muncă:

„În noiembrie am fost supusă unei vizite la medicul de Medicina muncii. După aceea, compania m-a obligat să-mi iau concediu. Apoi, după două săptămâni, m-au chemat la sediul agenției care m-a angajat. Era acolo responsabila agenției, cineva de la personalul companiei și o a treia persoană care reprezenta o altă societate.

Am înțeles imediat că ceva nu e în regulă. Și, într-adevăr, mi-au comunicat că sunt suspendată, garantându-mi însă salariul până la sâmbătă, 31 ianuarie 2026. M-am adresat sindicatului, care mi-a explicat că au făcut totul conform regulilor și nu pot contesta”, a spus femeia.

Sâmbătă, 31 ianuarie 2026, Daniela urmează să se prezinte în fața comisiei INAIL pentru evaluarea invalidității — o decizie care ar putea conta pentru șansele ei de a găsi un loc de muncă adaptat limitărilor rămase după atacul suferit din partea soțului.

Presiunea facturilor

Grijile ei sunt: chiria pentru garsoniera închiriată, facturile care se adună și costurile care nu așteaptă.

Doar ultima factură la gaz, potrivit relatării, este de 800 de euro. Primăria din Seriate a ajutat-o deja o dată, iar acum speră ca serviciile sociale să poată interveni din nou.

Femeia spune că are de întreținut o fiică de 15 ani, iar fiul de 20 de ani lucrează, însă nu reușește să contribuie la cheltuieli.

O posibilă soluție ar fi vânzarea casei din Pedrengo, unde familia locuia, dar bărbatul, aflat în închisoare, nu ar fi acceptat să semneze, iar creditul a rămas, ceea ce face probabilă scoaterea imobilului la licitație.

„Vreau doar să lucrez”

Teama nu a dispărut complet, Daniela spune că se gândește și la momentul în care soțul ei va ieși din detenție și la riscul de a reapărea în viața ei.

Dar, imediat, prioritatea este alta: să găsească un venit cât mai repede, chiar și fără „pretenții”, atâta timp cât poate munci cu mâna afectată.

„Caut un loc de muncă oarecare, compatibil cu funcționalitatea mâinii mele. Mie îmi ajunge să muncesc și să am bani ca să mă întrețin pe mine și pe copiii mei”, a mai spus Daniela.