Româncă de succes în Italia, campioană mondială la preparat cous cous: „Aici mi-am descoperit pasiunea pentru bucătărie”

„Dumnezeu îți dă, dar nu îți pune în traistă” – iată motto-ul Claudiei Catana, chef de succes în Italia, născută lângă Sibiu și stabilită de 20 de ani în Peninsulă.

Când a ajuns în Italia, românca nu știa nimic despre bucătăria țării de adopție. Și-a construit singură „traista” și a început să adune în ea succes după succes. În 2021, a participat la un concurs culinar internațional în Sicilia, dedicat unui fel de mâncare tradițional: couscous-ul. Cu o rețetă inspirată din gustul copilăriei în Transilvania, Claudia Catana a reușit să cucerească trofeul și titlul de „Cel mai bun couscous din lume” spulberând concurența, compusă din cei mai buni bucătari specializați. A fost un drum plin de greutăți: a reușit să pună pe harta excelenței din Regiunea Lazio propriul restaurant, deschis cu sacrificii exact înainte de pandemie.

Pentru a vă povesti despre Claudia Catană, noi, de la Rotalianul, am mers să degustăm bunătățile pregătite de ea, la „Cucina ai monti” – restaurantul pe care îl conduce, alături de partenerul ei italian, Aldo Caputo. Între un antreu vegetarian cu straturi delicate de legume delicioase, din care nu lipsește țelina tipic românească și o tartare de carne cu capere, am ascultat povestea Claudiei și a lui Aldo, care poate fi o sursă de inspirație pentru mulți tineri care au pasiunea bucătăriei!

De la Sibiu, la Roma

Chef Claudia Catană e originară din Jina, comună din județul Sibiu. A crescut la sat, la casă cu grădină, în strâns contact cu natura, „nu voi uita niciodată parfumurile copilăriei, mirosurile din grădină, viața la țară”. Sunt anii copilăriei și adolescenței, care vor pune amprenta și pe viitorul ei de bucătar, atent la produsele teritoriului și la metodele tradiționale de preparare a felurilor de mâncare. 

- Continuarea după publicitate -

La 17 ani, familia Claudiei decide să se mute aproape de Sibiu, pentru a permite copiilor să ajungă mai ușor la școală, „așa pot avea un viitor mai bun, la oraș”. La terminarea liceului, în 2003, Claudia, care și-a dorit dintotdeauna să cunoască lumea, decide să vină pentru scurt timp la Roma, unde sora ei lucra, ca multe românce, în domeniul asistenței familiilor. 

„Venită din România, totul era nou, Italia m-a cucerit pe loc! Dar parcă era altfel atunci, acum exact 20 de an.! Roma mi se părea mult mai frumoasă. Aveam 18 ani și venisem inițial pentru o vacanță de doar două săptămâni. Întoarsă în România, gândul mi-a rămas la Roma, așa că am decis să îmi încerc norocul în Italia. Sora mea mi-a spus că vacanța e vacanță, dar, din păcate, se găsește de muncă mai mult la curățenie sau ca baby sitter. Hotărârea mea însă era luată. I-am spus că, indiferent dacă va fi să stau și singură, să pornesc de jos, sunt sigură că o să mă descurc. O să găsesc un loc de muncă și să mă întrețin!”

„Puneam bani deoparte și învățam limba italiană”

Și exact asta a făcut, în primele luni. Tânăra a găsit imediat de muncă, lucrând ca baby sitter. „Nu mă duceam la distracții, ca alți tineri români. Puneam bani deoparte, iar duminica și în orele libere pe care le aveam, mergeam la Sant’Egidio (organizație care se ocupă cu primirea și ajutorarea străinilor, n.red.) și învățam limba italiană, făceam cursuri. Am început să citesc cărți în italiană, și să mă uit în jur, în căutarea unor noi ocazii. Îmi spuneam că nu toată viața o să fac curățenie, am abia 19 ani”.

Apoi, a sosit, pe neașteptate, momentul care i-a schimbat viața, în 2005: „Eram în autobuz, la Roma și am văzut un afis cu o publicitate la un curs de bucătărie. Mi s-a aprins un bec, dintr-o dată mi-am dat seama ce aș vrea să fac, deși nu eram o expertă în bucătărie până atunci. Cursul era scump, cam 1.000 de euro, pentru 3 săptămâni de învățat și trei luni de stagiu. Dar aveam bani puși deoparte și am văzut o șansă, un drum nou care mi se deschidea în față”.

Primul impact cu bucătăria italiană nu a fost unul ușor, își amintește Claudia: „Nu cunoșteam multe lucruri, de exemplu fructele de mare. Aveam de pregătit gamberi, scampi (feluri de creveți, n.red.), mă uitam la ei, mi-era frică să-i ating, să-i curăț. Da, cel mai greu mi-a fost cu preparatele de mare, pentru că noi nu avem în România așa de multe feluri de pește”.

Alături de cei mai buni bucătari

La sfârșitul cursului de bucătărie Claudia a fost atât de apreciată, încât a descoperit că a fost aleasă să facă stagiul final, la doar 20 de ani, la unul din cel mai importante restaurante din capitală: Mirabelle, pe terasa hotelului Splendid Royal. Acolo a început să lucreze cu Chef Giuseppe Sestito, deținătorul unei stele Michelin! 

A fost o experiență de 3 luni, dură, dar plină de satisfacții: „În bucătărie era o ordine desăvărșită, cu reguli de fier. Nu zbura o muscă, cum s-ar spune. Totul era sub controlul atent al lui Chef Sestito. De acolo, am învățat disciplina, modul în care se respectă aducerea felurilor de mâncare la mese, la minut, atenția către materia primă, să fie de cea mai bună calitate. Rețetele, foarte elaborate, erau pe bază de pește, exact ce mă speria pe mine la început”. 

Deși Chef Sestito personal i-a propus să lucreze în continuare la Mirabelle, Claudia Catana a refuzat. Pentru ea, a învăța să gătești bine nu înseamnă doar a prepara feluri de mâncare elaborate, ci și a cunoaște bine bucătăria populară. „Am considerat că, dacă accept, îmi vor lipsi câțiva pași esențiali. Voiam să învăț să gătesc lasagna, paste tipice din Lazio, să prăjesc supplì și să fac pizza, legume la tigaie etc. Așa că m-am angajat la o tavola calda (Împinge tava, n. red.). Acolo am învățat mai ales să fiu în contact cu clienții, să văd ce le place, să vorbesc cu ei”.

Odată învățate și secretele bucătăriei tipice, cariera Claudiei a decolat. A început să lucreze în restaurante importante, alături de Chefi renumiți: din nou la Mirabelle, apoi la Boscolo, pe celebra Via Veneto, la Villa Letizia, tot cu un bucătar cu stea Michelin, apoi la Palatul Manfredi, lângă Colosseo. La Villa Letizia, restaurant deținut de Anna Fendi, de la faimoasa casă de modă, a devenit sous chef, în 2016. „În tot acest timp am început să fiu din ce în ce mai atentă la produse, să tratez cu respect tot ce înseamnă materia primă. Dacă am un produs de calitate, știu că nu îl pot acoperi într-o rețetă, ci trebuie să-l pun în valoare”.

„De oboseală, am dormit și în mașină între două ture”

A munci ca sous chef într-un restaurant prestigios înseamnă multe sacrificii. Practic, renunți încet încet la viața privată, ne povestește Claudia Catană. „De multe ori, nici nu făceam pauza la prânz, pentru că era mereu de muncă, ca să fie totul bine. Responsabilitatea era mare. Mi s-a întâmplat ca seara să dorm în mașină, dacă aveam o zi plină după, eram prea obosită să mă întorc acasă”. 

În acea perioadă l-a cunoscut pe Aldo, actualul ei partener, atât în viață, cât și în gestionarea restaurantului pe care l-au deschis la Bracciano. Când îi întrebăm cum s-au cunoscut, răspunsul vine de la sine: „Normal, în bucătărie! Am fost colegi și ne-am înțeles bine de când ne-am văzut prima oară, era un feeling care a continuat și în viața de zi cu zi!”.

Ibiza și sarmale în meniu

Împreună, în 2018, Claudia și Aldo au pornit într-o nouă aventură profesională, cu o motivație dublă, aceea de a putea lucra într-un mediu nou, dar mai relaxant. Au ales Ibiza, „insula fericită, un colț de paradis, unde se întâlnesc oameni și culturi diferite”. Aici au lucrat opt luni, cât a durat sezonul turistic, la un restaurant unde au învățat și bucătărie spaniolă, dar au experimentat și diferite meniuri: „Aici am oferit clienților și câteva feluri de mâncare românești, am inclus în meniu sarmale, involtini di verza, care au fost foarte apreciate de altfel!”

„Cucina ai monti”

Acolo s-a născut ideea de a porni o afacere pe cont propriu, un restaurant al lor. La închiderea sezonului, s-au întors din Spania la Roma. Au început să caute zona cea mai potrivită și locația pe care și-o doreau, „nu la Roma, ci preferabil într-un orășel aproape de capitală, cu istorie bogată, vizitat de turiști”. Într-o zi, când Claudia se afla la București, unde oferea consultanță pentru deschiderea unui restaurant, a sosit un apel de la Aldo: „Cred că am găsit restaurantul nostru!” Era vorba despre locația care urma să devină, în scurt timp, restaurantul „Cucina ai monti”. Un local aflat exact la umbra castelului medieval din Bracciano, unul din cele mai bine păstrate din Lazio, simbol al teritoriului aflat lângă lacul cu același nume. 

A fost nevoie de luni de muncă, pentru a aduce localul la aspectul său de acum. Aldo și Claudia îmi arată cum au restructurat tot, cum au decorat pereții, cum au izolat sălile, în așa fel încât să se creeze o atmosferă de liniște și relax pentru clienți, fără zgomotul de afară sau din bucătărie. Au pus suflet în fiecare colț al restaurantului. Și s-au pregătit pentru ziua cea mare: inaugurarea, prevăzută a avea loc de Ziua Femeii, în anul pe care nu-l vom uita ușor, 2020. 

În acea îi, succesul a fost deplin. Restaurantul plin, clienții au plecat fericiți. Nimeni nu se aștepta la ceea ce avea să urmeze, peste doar câteva zile: un lockdown total. Pandemia i-a îngenuncheat pe cei doi tineri antreprenori. „Am deschis de fiecare dată când s-a putut, ne-am adaptat din mers, cu sacrificii, la noile reguli. Am pus mesele afară, am avut răbdare și curaj. Am mers mai departe. Am așteptat fiecare pas către normalitate, cu speranță”. 

Cel mai bun cous cous din lume

Încet încet, restricțiile au devenit din ce în ce mai puține, iar restaurantul a început să se umple din nou. Iar ultima parte a pandemiei i-a adus Claudiei cel mai mare succes din cariera de până atunci: premiul pentru cel mai bun cous cous din lume, la Festivalul mondial Cous Cous Fest 2021, desfășurat în Sicilia. 

Premiul și participarea la concurs merită o poveste separată, mai ales că marchează, în mod simbolic, o întoarcere la originile românești ale Claudiei, care nici nu se gândea inițial să participe la competiție. Datorită insistenței lui Aldo, s-a înscris la concurs, cel mai important de acest fel, dedicat unui fel de mâncare vestit în tot spațiul mediteranean și nu numai. Arta cous cous-ului este specială, e nevoie de ani de experiență și talent.

Claudia a decis să încerce, propunând o rețetă inspirată din anii copilăriei, din bucătăria de acasă. Așa s-a născut „La Transilvania incontra il cous cous”, un platou de cous cous „înmuiat cu supa de miel, iar deasupra cu carne din supă, rubarbă, cătină, ceapă albă, gălbenuș de ou și smântână”. Un gust care îmbină tradițiile celor două țări și care a cucerit juriul internațional.

Trofeul a fost ridicat cu mândrie de Claudia, emoționată: „Nicidecum nu mă așteptam să câștig, mai ales că au participat concurenți din Italia, Maroc,  Spania – țări cu tradiție, alături de bucătari din Senegal, Afghanistan, Mauritius, Argentina. Am fost lăudată de toți și am petrecut câteva zile minunate în Sicilia, alături de nume mari ale bucătăriei internaționale”. 

Furculița ghidului „Gambero Rosso”

Vestea despre cel mai bun cous cous din lume, care se poate gusta în Lazio, la Bracciano, s-a răspândit repede. Clientela restaurantului gestionat de Aldo și Claudia e din ce în ce mai variată: vin italieni de la Roma, turiști din Europa, dar și din îndepărtata Asie. Printre ei, s-au numărat și critici gastronomici care lucrează pentru vestitul ghid „Gambero Rosso”. Astfel, restaurantul a obținut, pentru doi ani consecutiv, o furculiță în celebrul volum, fapt care situează localul printre cele mai bune din Lazio! Cei doi au devenit, din bucătari angajați, antreprenori care au trebuit să învețe din mers cum se gestionează o afacere.

„Ne perfecționăm ca antreprenori, iar valoarea noastră sunt clienții. Ei vin pentru că vor să guste cel mai bun cous cous din lume, dar și pentru că ne găsesc în ghidul Gambero Rosso. Sunt cuceriți de ce mănâncă și devin, mulți dintre ei, clienții noștri fideli, – ne explică Aldo. Cheia succesului e reprezentată de meniul tradițional, de ingredientele de calitate și de viziunea pe care o avem legată de gastronomie. Bunicii mei au avut un restaurant celebru lângă Napoli, cu specialități de mare, acolo s-a născut pasiunea mea. Ei bine, rețeta bunicii de zuppetta di gamberi o puteți găsi în meniul nostru de azi. Alături de rețete care pun în valoare produsele din teritoriu, unele unice, cum ar fi peștele pescuit la doi pași, în lacul Bracciano. Folosim doar produse proaspete, avem un raport special cu producătorii și cu cei mai buni furnizori din zonă”. 

Promovează România

În sfârșit, după ani de muncă, sacrificii și stres, viața Claudiei și a lui Aldo a intrat pe un făgaș liniștit și plin de satisfacții. Rădăcinile celor doi, cele românești și cele napoletane, sunt parte integrantă din viziunea gastronomică de la „Cucina ai Monti”. Aldo, pasionat de vinuri, a descoperit recent câteva etichete românești și din Republica Moldova pe care deja le propune clienților săi.

În timpul liber pe care îl are la dispoziție, Claudia se dedică plimbărilor în aer liber: „Îmi plac lucrurile simple, să călătoresc când am timp, fac yoga, meditație. Cred că a face bine celor din jur îți aduce binele și ție, înapoi. Când pot, îi ajut pe ceilalți. Acum câteva luni, am organizat o cină pentru familiile de refugiați ucraineni, de binefacere. Am pregătit sarmale, lumea a fost fericită. Când mă gândesc acasă, îmi aduc aminte de gustul copilăriei. Nu voi uita ciorba de salată, care se face la noi, sau prăjitura cu nuci și cremă cu unt a mamei. De atunci mi se pare că a a trecut așa de mult timp!”

Acum viața ei e aici, nu se gândește să se întoarcă definitiv în România. Aldo ne descrie locurile pe care le îndrăgește din România, castelele medievale, pădurile, natura dar și „oamenii care sunt iubitori de cultură și cu bun simț”. 

Claudia ne spune:  „Nu știu dacă m-aș obișnui din nou să trăiesc în România. În vacanțe mergem când putem, vizităm cele mai frumoase locuri. Dar, peste 5, 10 ani, mă văd pe o insulă. Iubesc marea. Bineînțeles, lucrând tot într-un restaurant, al meu!”