Româncă de 60 ani, care dormea pe bănci în Italia, ajutată de italieni să se întoarcă în România. „Era fericită, abia aștepta să-și îmbrățișeze familia”

Nastasia, o femeie de aproximativ 60 de ani din România, s-a întors la Buzău după ce a trăit pe străzile din localitatea Cecina, provincia Livorno din Italia, unde cerea milostenie și dormea pe bănci ori pe trotuar, cu puținele lucruri pe care le avea.

Plecarea sa spre casă, organizată cu ajutorul mai multor voluntari, a avut loc sâmbătă, 17 ianuarie 2026, în zorii zilei.

Potrivit Il Tirreno, cazul a fost urmărit încă din 2022 de asociațiile Misericordia din Cecina și Palazzi, împreună cu Crucea Roșie din Rosignano, care au lucrat coordonat pentru a-i face posibilă revenirea în țară.

Sprijinul construit pas cu pas, pe stradă

În Cecina, Nastasia era văzută frecvent în centru, stând cu bagajele ei puține și cerând ajutor, iar nopțile le petrecea sub arcadele Palacongressi sau pe trotuarul din lateralul sediului Monte dei Paschi di Siena.

Un rol important l-a avut Unitatea de stradă Misericordia din Palazzi, un serviciu în care guvernatorul Massimo Bianchi și colaboratorii săi au investit timp și resurse.

Chiara Lazzaro, coordonatoare și secretară a asociației Cecina Riparte, a intrat în contact mai apropiat cu Nastasia prin această activitate.

La început, apropierea a fost dificilă, pe fondul temerii și al neîncrederii, agravate și de faptul că femeia vorbea italiana cu greutate.

În timp, discuțiile, sprijinul concret și prezența constantă au transformat reticența în încredere: pe lângă pături și băuturi calde, au apărut conversațiile în care Nastasia a spus de mai multe ori că vrea să se întoarcă acasă.

O revenire temporară și hotărârea de a pleca din nou

Întoarcerea în România a fost realizată la finalul anului 2024, însă doar pentru câteva luni, pentru că Nastasia a revenit în Cecina în vara lui 2025. De atunci, potrivit Chiarei Lazzaro, situația ei s-a degradat din nou, iar dorința de a nu mai rămâne în stradă a devenit tot mai apăsătoare.

„Și problemele au reînceput: nu voia să rămână în stradă și nu se simțea bine. Am muncit mult ca să găsim o soluție, dar nu a fost ușor”, a relatat Chiara Lazzaro, explicând că discuțiile au fost purtate cu răbdare și cu sprijin de comunicare în limba ei, prin Galina Romanov, de la Crucea Roșie din Rosignano.

Drumul spre Buzău și emoția despărțirii

Pregătirea transferului a durat două luni și s-a concretizat sâmbătă, 17 ianuarie 2026: la ora 03:00, Chiara Lazzaro, Galina Romanov și Luca Gamannossi (Misericordia din Palazzi) au dus-o pe Nastasia la Livorno.

De acolo, un șofer român a transportat-o la Florența, pentru ca apoi să continue spre România cu autocarul, într-o deplasare estimată la aproximativ 2.000 de kilometri și circa 18 ore.

„Era fericită, abia aștepta să-și îmbrățișeze familia”, a spus Lazzaro.

Voluntara a descris și impactul personal al acestui final: „Povestea asta mi-a lăsat multe lucruri. Empatia cu Nastasia s-a născut odată cu întâlnirile repetate și a construit răspunsul pe care îl căutam.

Încrederea a înlocuit neîncrederea, mintea și inima s-au deschis. Să o văd zâmbind când ne-am despărțit m-a emoționat: știam că, la Buzău, își va regăsi locul.”

În același mesaj, Chiara Lazzaro a adăugat că astfel de situații arată cât de ușor „luăm totul de-a gata”, între egoism și indiferență, iar faptul că a putut reda „fericire unei persoane care cere ajutor” îi confirmă sensul implicării.

La plecare, pentru Nastasia începea un nou capitol: întoarcerea în familie, după un plan pus la punct în două luni și un drum lung, pe care urma să-l încheie în România în aproximativ 18 ore de la pornire.