Româncă adoptată în Italia, își regăsește sora biologică după 30 de ani: „Un uragan emoțional pe care nimeni nu ar trebui să-l trăiască singur”

O tânără româncă adoptată în Italia dintr-un orfelinat din București și-a regăsit sora biologică după 30 de ani, descoperind astfel că nu este singură la origini, ci are încă două surori.

Captură de ecran 2025-12-09 153516
Ionela Bonso alături de sora sa. Sursa foto: Il Gazzettino

Pentru Ionela Bonso, în vârstă de 31 de ani, această căutare a rădăcinilor a fost, după cum spune chiar ea, „un uragan emoțional” pe care nimeni nu ar trebui să îl traverseze singur.

Conform publicației Il Gazzettino, Ionela a fost adoptată la vârsta de un an de o familie din zona Veneției, care a venit special la un orfelinat din București pentru a o lua acasă, la Scorzè, în regiunea italiană Veneto.

De ani de zile, tânăra caută informații despre trecutul ei, lansând apeluri pe internet.

Prin mesajele publicate pe un site din România, a reușit să afle că are o soră biologică, și ea adoptată de o familie italiană, și că mai există o a treia soră, pe care însă nu a reușit încă să o găsească.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

„Viața mea se poate împărți în trei capitole: înainte să descopăr că am surori, momentul în care am întâlnit-o pe una dintre ele și ceea ce am aflat despre primul meu an de viață în România”, povestește Ionela.

În 2021, după ani de căutări, s-a întâlnit pentru prima dată cu sora ei. „Eram fericită, era ca și cum aș fi trăit într-o poveste, dar nu e chiar așa”, mărturisește ea.

Sora i-a dăruit un colier cu trei bucăți de puzzle, una pentru fiecare dintre cele trei surori.

Întâlnirile lor au continuat câțiva ani, Ionela mergând de mai multe ori să o vadă, inclusiv când sora era însărcinată și după nașterea nepoțelei.

„Eram entuziasmată, un uragan emoțional foarte puternic, greu de gestionat. Și din acest motiv relația noastră s-a blocat”, spune, cu sinceritate, Ionela.

Tânăra insistă că astfel de căutări trebuie făcute cu sprijin psihologic: „Cine își dorește să își cunoască originile trebuie să o facă cu ajutor de specialitate, altfel riști să scufunzi totul, cum ni s-a întâmplat nouă”.

Ea atrage atenția că, dincolo de emoție și așteptări, „în fața ta este un străin, cu o istorie la fel de complexă ca a ta”.

Recent, Ionela a descoperit un site al guvernului din România prin care, la cerere, persoanele adoptate pot obține dosarul lor: locul nașterii, dacă au trăit doar în orfelinat sau și cu familia biologică, precum și datele din fișa medicală.

„Aștept să îmi trimită materialul și apoi mă pot opri”, spune ea.

Ionela mărturisește că nu este singura persoană adoptată care caută necontenit în rețea urme ale trecutului și vrea să le ofere altora informațiile pe care ea nu le-a avut, pentru ca nimeni să nu se epuizeze emoțional în aceste căutări.

Totodată, recunoaște că nu toți cei adoptați simt la fel: „Eu am vrut mereu să știu, în timp ce fratele meu adoptiv este liniștit și se simte fiu cu drepturi depline al părinților noștri”.