Român stabilit în Italia, despre ostilitatea românilor din diaspora față de UE. „Este absurd – trăim în Occident, muncim aici, ne creștem copiii aici”

Românul Ciril Alexa, stabilit de câteva decenii în Italia, a publicat un mesaj de avertizare despre creșterea ostilității din partea românilor din diaspora față de Uniunea Europeană și Occident, pe care o vede alimentată de propagandă, confuzie și nostalgii periculoase, în timp ce comentariile la postare au arătat cât de adâncă este ruptura de percepție în rândul conaționalilor noștri.

În mesajul său, Alexa spune că valul de ură împotriva Uniunii Europene nu se vede doar în România, ci și în celelalte țări din UE, acuzând că aceasta din urmă a devenit ținta perfectă pentru orice nemulțumire:

„Lumea s-a întors cu o ură greu de înțeles împotriva Uniunii Europene și a Occidentului, și nu doar în România, ci și aici în Italia și chiar în Germania. UE e făcută vinovată pentru orice: pentru războiul din Ucraina, pentru pandemie, pentru scumpiri, pentru fiecare frustrare personală. A devenit ținta perfectă pentru oameni care nu vor sau nu pot să înțeleagă cum funcționează lumea în realitate.”

El atrage atenția și asupra unor lideri pe care îi descrie drept tot mai populari în astfel de narative: „În același timp, Putin a devenit idol, Orban un «erou», iar Trump, omul care declară deschis că vrea o Europă slăbită și dependentă, este privit ca un salvator.”

Autorul postării își argumentează poziția printr-un contrast direct între viața în Occident și idealizarea unor modele autoritare:

„Este absurd, trăim în Occident, muncim aici, ne creștem copiii aici, beneficiem de stabilitate, libertate și siguranță, dar mulți visează la «ocrotirea» unor lideri care nu ne datorează nimic și care ar sacrifica fără ezitare întreaga Europa pentru propriile interese”. În același context, el susține că propaganda religioasă și naționalistă ar fi folosită ca instrument politic, prin sloganuri precum: „UE vrea să ne interzică tradițiile”, „UE vrea să ne ia credința”, „Bruxelles vrea să introducă dictatura”, pe care le descrie ca fiind „copiate cuvânt cu cuvânt din propaganda rusă” și menite să slăbească Europa „din interior”.

Un punct sensibil din mesaj este legat de nostalgia comunismului. Ciril Alexa afirmă că a văzut „sondaje care arată că peste 50% dintre români cred că «se trăia mai bine» în timpul dictaturii comuniste” și numește acest lucru „șocant”, mai ales când este împărtășit și de tineri care nu au trăit acea perioadă: „că lipsurile, frica, cenzura, cozile la pâine și frigul din case ar fi reprezentat o «epocă bună»”.

În scenariul său, o eventuală destructurare a UE ar duce la prăbușirea NATO și la o perioadă de instabilitate: „Iar după dispariția celor două alianțe care ne-au garantat pacea timp de 70 de ani, să nu ne facem iluzii: va fi un haos total.”

Comentariile la postare au reflectat o polarizare puternică. O parte dintre cei care au intervenit au susținut ideea pericolului rusesc și nevoia de ancorare occidentală. Un comentator a rezumat dur reacția la simpatia față de Rusia:

„Este o vorbă din bătrâni: fac asta de grași, adică de prea mult bine. Să vină rusul să vadă ei pe dracu’!”

O altă intervenție a pus accent pe dimensiunea propagandistică: „Rușii lucrează.” Iar un comentariu amplu a susținut că planul ar fi tocmai slăbirea Uniunii Europene fără „drone și tancuri”, ci prin influențarea opiniei publice:

„De la destrămarea URSS, Rusia nu a dormit cum au crezut unii, ci a dus o propagandă enorm de mare printre oameni ca să destrame UE… Destrămarea UE este planul Rusiei fără drone și tancuri, a distrus mințile oamenilor, pentru Rusia asta e victorie.”

În aceeași linie, un alt comentator a fixat disputa într-o cheie istorică, strict legată de România: „Dincolo de toate nuanțele «geopolitice», pentru noi, românii, un lucru rămâne constant în istorie: cel mai mare dușman al României a fost și rămâne Rusia imperială, țaristă, sovietică sau putinistă… Pentru România, adevărata garanție e Occidentul, nu «frăția» cu imperiul de la răsărit.”

Pe de altă parte, mai mulți participanți au contestat ideea că UE ar fi „singura protecție” și au descris nemulțumiri economice și sociale. Un comentator a susținut că libera circulație nu compensează costurile și pierderea de suveranitate pe care o percepe:

„În afară de faptul că poți circula liber, UE nu a adus nimic bun țărilor membre iar pentru asta s-a plătit prețul suveranității.”

Un alt comentariu amplu a mers pe aceeași direcție, insistând că respingerea nu vine „din senin”, ci din „viața de zi cu zi”, invocând facturi mai mari, industrie și agricultură afectate și emigrația masivă:

„Nu vine propaganda rusă să-mi spună de ce a plecat fratele meu din țară sau de ce spitalele au rămas fără medici… Critica nu înseamnă să fii anti-european. Înseamnă să nu accepți totul orbește.”

Au existat și intervenții care au încercat să explice ideea de integrare printr-o comparație economică. Un comentator a propus un model inspirat din fotbalul englez, descriind cum veniturile din drepturi de televizare se redistribuie astfel încât și echipele promovate să poată rămâne competitive, concluzionând: „cam asta-i UE… Dacă noi ne plângem de UE, înseamnă că nu înțelegem despre ce vorbim.”

Discuția a degenerat, pe alocuri, și în atacuri jignitoare între participanți, semn că subiectul nu mai este doar despre instituții și politici, ci despre identitate, frică, furie și neîncredere.

În ansamblu, schimbul de replici a arătat două realități care se ciocnesc: una în care UE este văzută ca „singura protecție reală”, și alta în care UE este percepută ca sursa unor costuri, constrângeri și dezechilibre, iar această diferență de experiență produce o ruptură tot mai greu de reparat.