Un român din Italia, un câine și un domn elegant: „Ce vrei? Nici măcar nu ești italian!”

Un oraș european, un local cu pretenții, un domn elegant, un câine și un român cu simț civic. Sunt locurile și personajele unei întâmplări povestite de cotidianul La Stampa unde un tânăr român este cel care înfruntă snobismul și aroganța unui cetățean care sfidează și ignoră principalele reguli de conviețuire într-o societate modernă.

Torino, orașul lui Ilie

Suntem la Torino, în zona dintre gara Porta Nuova și cartierul Crocetta. Un local elegant, unde se poate servi o cafea, un desert, pe terasă, în curtea adiacentă, frumos pavată și decorată. Pe stradă, agale, se apropie un domn care nu poate să nu atragă atenția: distins, cu o cămașă de in peste pantalonii albaștri, ochelari puțin excentrici și un câine în lesă care îl urmează îndeaproape. Merg liniștiți pe trotuar, relaxați, cu aerul celor care au ieșit pentru plimbarea de după amiază.

La un moment dat, chiar în fața localului, câinele se oprește și își face nevoile. Bărbatul cu pantalonii albaștri se oprește și se uită atent în jur, apoi, sigur că nimeni nu îl observase și fără nici cel mai mic gând de a curăța în urma câinelui său, accelerează ritmul pașilor săi și intră în curtea localului. Greșise, însă! Privirile celor prezenți se fixează asupra sa acuzatoare și cu dezaprobare, se aud murmure de reproș și supărare, dar nimeni nu are curajul să spună ceva cu glas ridicat.

Cu excepția unui tânăr care, din ușa barului, a văzut întreaga scenă și care l-a urmărit cu privirea pe bărbatul elegant: „Câinele tău a murdărit trotuarul, ia și curăță!” se aude clar și răspicat, iar toți își îndreaptă privirile spre băiatul cu accent străin și cu atitudine civică. „Ce vrei, nici măcar nu ești italian!”, răspunde bărbatul elegant, cu aroganță. „Este adevărat, nu sunt italian, mă numesc Ilie și sunt român, iar acest oraș este și al meu pentru că locuiesc aici.” Apoi continuă: „De data asta am să curăț eu. Doar de data asta!”

- Continuarea după publicitate -