Un român adoptat în Italia încearcă să-și regăsească familia biologică și cere ajutorul celor care ar putea avea informații despre originile sale. El spune că nu le poartă pică părinților care au decis să-l dea spre adopție și îi roagă și pe ceilalți să nu îi judece.
Apelul său a fost publicat pe pagina de Facebook „The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”, unde sunt prezentate informațiile pe care le cunoaște despre trecutul său.
Numele său la naștere a fost Murariu Andrei, născut în Botoșani, la 19 noiembrie 1993.
Despre părinții săi biologici are doar câteva indicii și precizează că nu este sigur dacă informațiile sunt corecte. El crede că aceștia s-ar fi numit Murariu Emilian și Murariu Florica.
Andrei nu caută însă explicații pentru decizia luată în urmă cu mulți ani și nici nu dorește ca părinții săi biologici să fie condamnați de cei care îi citesc povestea.
„Nu vreau să-i judec cumva, așa că vă rog și pe voi pe toți să nu-i judecați, cu siguranță au avut ei un motiv pentru care au decis pentru mine ceea ce era mai bine”, transmite el.
O altă speranță este aceea de a descoperi dacă are frați sau surori despre existența cărora nu știe în prezent.
„Poate că mai am și frați sau surori tare mult m-aș bucura să îi cunosc și pe ei”, mărturisește Andrei.
Din puținele lucruri pe care le știe despre primii ani de viață, românul își amintește că a ajuns într-un orfelinat. Ulterior, a fost adoptat de o familie din Italia.
Despre părinții adoptivi vorbește cu recunoștință, subliniind că aceștia i-au oferit tot ce avea nevoie și l-au iubit necondiționat.
În ciuda vieții construite în Italia alături de familia adoptivă, dorința de a-și descoperi originile l-a determinat să lanseze acum acest apel public.
Andrei speră că mesajul său va fi distribuit suficient de mult încât să ajungă la cineva care îl recunoaște, își amintește de el sau de familia sa biologică și îi poate oferi informațiile de care are nevoie.
„Vă rog ajutați-mă să-i găsesc distribuind anunțul meu cât mai mult posibil poate cineva își amintește și de mine. Vă mulțumesc”, este rugămintea cu care își încheie apelul.
