„Ai perfectă dreptate că pachetele de după moarte nu suplinesc lipsa de iubire din timpul vieții.” Anca Nicoleta Georgescu îi dă dreptate în această privință fostului preot Daniel Balaș, căruia i-a adresat o scrisoare deschisă. Ea spune însă că milostenia făcută în numele celui care a murit are un rost. Semnatara îi răspunde punct cu punct și în privința spovedaniei, a sărbătorilor religioase, a Raiului și Iadului și a credinței în reîncarnare.
Daniel Balaș a povestit că, în anii de slujire, a simțit că trebuie să renunțe la propriile convingeri pentru a fi acceptat. Spune că nu s-ar mai întoarce la altar și că nu le-ar mai putea vorbi credincioșilor despre parastase, spovedanie sau Judecata de Apoi așa cum o făcea când era preot.
Ce îi răspunde Anca Nicoleta Georgescu în scrisoarea deschisă
Balaș a dat exemplul celui care împarte zeci de pachete după moartea mamei, deși în timpul vieții acesteia nu a găsit timp nici să o sune. Georgescu este de acord că un asemenea gest nu poate suplini grija pe care mama ar fi putut-o primi cât era în viață. Ea spune că parastasul are sens atunci când omul face un bine în numele celui pomenit. „Pentru un creștin, moartea nu rupe legătura de iubire”, scrie semnatara.
În privința spovedaniei, Balaș a vorbit despre omul care cere iertare, apoi se întoarce acasă și continuă să-și umilească soția și să-și înjure copiii. Fostul preot spune că fiecare trebuie să își recunoască greșelile, să învețe să se ierte și, mai ales, să înceteze să le repete.
Georgescu îi răspunde că, atunci când ai rănit pe cineva, împăcarea cu propria conștiință lasă deschisă problema iertării pentru răul făcut acelei persoane. „Dar ipocrizia unor oameni nu anulează puterea Tainei”, scrie ea. Semnatara invocă Evanghelia după Ioan și pasajul în care Hristos le vorbește apostolilor despre iertarea păcatelor.
Scrisoarea identifică un punct de apropiere și în discuția despre Rai și Iad. Balaș spune că omul poate trăi clipe de Rai când iubește și are conștiința împăcată și că își poate construi propriul Iad prin ură și invidie. Georgescu admite că aceste stări pot începe din timpul vieții. Ea susține că vorbele lui Iisus despre Împărăția Cerurilor și despre „focul cel veșnic” privesc și ceea ce urmează după moarte.
Când Balaș întreabă dacă Dumnezeu ar sta să urmărească cine pornește mașina de spălat într-o zi cu cruce roșie, Georgescu răspunde vorbind despre rostul zilei de sărbătoare pentru om. În interpretarea ei, pauza de la muncă și de la treburile obișnuite îi dă omului timp pentru odihnă, rugăciune și familie.
Cea mai fermă obiecție din scrisoare privește reîncarnarea. Balaș spune că sufletul ar putea învăța, în mai multe vieți, ce înseamnă să trăiești în bogăție sau în lipsuri, într-o familie unită sau într-una destrămată. Georgescu îi răspunde cu un verset din Epistola către Evrei. „Este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata.” În opinia ei, ideea că omul se poate mântui prin experiențele adunate în mai multe vieți schimbă însuși sensul Jertfei și al Învierii lui Hristos. Ea invocă și capitolul 25 din Evanghelia după Matei, unde Judecata este legată de grija arătată celui flămând, bolnav, străin sau întemnițat.
La finalul declarațiilor sale, Balaș și-a explicat alegerea astfel. „N-am renunțat la Dumnezeu! Am renunțat la tot ceea ce mă împiedica să-L iubesc fără frică!” Georgescu vede însă în Biserică și în Taine o parte a relației creștinului cu Dumnezeu. Ea își întemeiază răspunsul pe Epistola către Efeseni, în care Biserica este numită Trupul lui Hristos.
Cei care au apărat parastasele au vorbit despre propriii părinți și despre milostenie
Paul Radeanu a răspuns cu un exemplu din familia sa. Era copil când i-a murit tatăl. Acum, scrie el despre ambii părinți, „le dau de pomană în amintirea lor”. A mai explicat că merge la preot pentru a se spovedi, a cere un sfat și a primi împărtășania.
Alexandra Marinescu spune că îl admiră pe Balaș, îi urmărește postările și împărtășește credința lui în reîncarnare. Parastasele le privește însă diferit. „Referitor la parastase, cred că totuși nu sunt inutile. Este o ocazie să ne mai reamintim de repauzați, iar pachetele sunt foarte binevenite pentru cei care nu au ce mânca”, a scris ea.
Gheorghe Bursuc a vorbit despre speranța cu care o familie se roagă pentru cel care a murit. „Poate că prin rugăciunile noastre sau prin parastase nu reușim sa obținem iertarea celor care au murit, însă măcar încercăm.”
Spovedania, căința și exemplul omului care își repetă greșelile
Valeria Gociu spune că iertarea ține de credința și căința celui care se spovedește. Ea consideră că preotul nu poate garanta iertarea tuturor greșelilor mărturisite. „NUMAI Dumnezeu iartă păcatele iar Preotul este un intermediar”, a scris aceasta.
Cornelia Ivan a comparat sfatul dat de un preot cu recomandarea unui medic. Un pacient poate urma sfatul de a renunța la fumat chiar dacă medicul fumează, spune ea. În aceeași logică, purtarea preotului rămâne pentru ea o chestiune distinctă de valoarea sfatului pe care îl primește. „Preoții au primit harul de a vindeca suflete asa cum medicii au primit harul de a vindeca trupuri.”
Aurora Angeru a revenit la exemplul lui Balaș despre omul care se roagă și apoi se întoarce acasă și înjură. Ea spune că „biserica e un ghid pentru noi” și o compară cu un părinte care își îndrumă copilul când se abate de la drum. În viziunea ei, omul care vede că își repetă greșelile are un motiv să se întoarcă la biserică și să se roage pentru a deveni mai bun.
Replici despre Rai, Iad și reîncarnare
Un alt participant la discuție a invocat cuvintele adresate de Iisus tâlharului răstignit alături de el, „azi vei fi cu mine în Rai”. Pentru el, acest pasaj cântărește mai mult în discuția despre viața de după moarte decât experiențele personale, oricât de bune sau de rele ar fi fost ele.
Irina Corozel a lăsat deschisă întrebarea dacă Raiul și Iadul există după moarte. Replica ei a vizat mai ales expresia lui Balaș „Nu mai pot să vând iluzii!”. În opinia ei, slujitorii Bisericii îi ajută pe oameni să păstreze speranța că îi vor mai întâlni, într-o formă sau alta, pe cei dragi. „Doar cei care au pierdut pe cineva drag inteleg cata nevoie ai de speranta ca sa mergi mai departe.”
Corina Sanda Moldovan i-a pus fostului preot o întrebare despre felul în care sufletul ar învăța din alte vieți. La ce i-ar folosi omului să fi cunoscut bogăția sau sărăcia dacă nu își mai amintește ce a trăit? Cititoarea a spus că înțelege reîncarnarea, dacă există, într-un alt fel decât cel descris de Balaș.
Tiron Geani spune că îi dă dreptate în parte, dar consideră că, prin trecerea la credința în reîncarnare, fostul preot „a trecut de la tradițiile unora la tradițiile altora”. Rodica Chiorean i-a cerut să indice un pasaj biblic pe care să își întemeieze convingerea. „Dacă știi un verset cu ceea ce susții, în legătură cu aceasta, scrie-l în comentarii.”
Ce i-au răspuns despre sărbători și plecarea din Biserică
Angela Saltelechi i-a răspuns la exemplul cu mașina de spălat într-o zi de sărbătoare. Ea a invocat credința că Dumnezeu cunoaște până și cele mai mărunte lucruri, spunând că „nu cade un fir de păr fără știrea lui bunul Dumnezeu”.
Efrosinia Chicerman a pus problema ce ar fi putut schimba Balaș dacă ar fi rămas în preoție. Ea și-a amintit de profesori care se purtau dur cu elevii și a spus că acele experiențe au ajutat-o să decidă cum vrea să se poarte când va ajunge ea însăși la catedră. Ideea pe care i-a transmis-o fostului preot este că schimbarea poate începe în comunitatea în care lucrezi. În cuvintele ei, „începi cu tine și cu comunitatea ta”.
Ce au spus cei care i-au dat dreptate
Dana Opruța a fost de acord cu observația că grija față de cei apropiați se arată cât sunt în viață. În cazul pomenilor, ea a propus câteva gesturi concrete prin care poate fi ajutat cineva în numele celui care a murit. „Ajuta o familie necajita, doneaza la un azil sau o casa de copii!”
Ioan Oprean a povestit că a crescut în Biserica Ortodoxă și că a fost practicant până la 23 de ani. El spune că a ales să își mărturisească greșelile direct, prin rugăciune. „Am ales să mă spovedesc în rugăciune înaintea lui Dumnezeu”, a scris acesta, explicând că îl consideră pe Iisus Hristos mijlocitorul între om și Dumnezeu.
Eliana-Nicoleta Danila i-a dat dreptate lui Balaș în privința diferenței dintre a cere iertare și a-ți schimba purtarea. Ea a reluat exemplul omului care își rănește familia și a spus că pocăința trebuie să se vadă în comportamentul lui de după spovedanie. Cititoarea spune că ea crede într-o judecată finală și că, în opinia ei, fostul preot continuă să creadă în Dumnezeu.
Bocea Mihaela s-a regăsit în explicația lui Balaș despre Rai și Iad. „Fiecare om are iadul sau respectiv raiul în sufletul lui aici pe pământ.” Pentru ea, credința se vede în binele pe care îl faci și în felul în care îi tratezi pe cei din jur.
Ovidiu Salcianu a dus aceeași discuție spre post. El a întrebat ce fel de înfrânare practică omul dacă renunță la anumite alimente, dar continuă să își urască aproapele. „Nu e mai important sa te abții in a mai urâ, sa fii mai bun, sa dăruiești celor săraci etc?!?”
Câți i-au dat dreptate și câți l-au contrazis
Cei care i-au dat dreptate fostului preot român au fost majoritari în comparația dintre cele două grupuri, reprezentând aproximativ 62% dintre autorii cu comentarii de acord sau de dezacord.










