Milano este provincia din Italia cu cele mai mari salarii, potrivit unui studiu realizat de Cgia di Mestre pe baza datelor de la INPS și Istat. Salariul mediu brut anual în sectorul privat din Milano ajunge la 32.472 de euro (2.706 euro lunar). Orașele care completează podiumul sunt Parma, cu 26.861 de euro, și Modena, cu 26.764 de euro.
Clasamentul continuă cu alte orașe din nordul și centrul Italiei, printre care Bologna (26.610 euro), Reggio Emilia (26.100 euro), Lecco (26.018 euro), Torino (25.428 euro), Bergamo (25.256 euro), Varese și Trieste, ambele cu 25.165 de euro.
Studiul subliniază că prezența numeroaselor provincii din Emilia-Romagna în topul salariilor este datorată concentrației ridicate de sectoare cu productivitate mare și valoare adăugată, cum ar fi producția de automobile de lux, mecanica, sectorul automotive, mecatronica, biomedicalul și agroalimentarul.
Aceste domenii garantează salarii mai mari decât media pentru angajații din aceste zone.
Diferențe semnificative între nord și sud
În schimb, la polul opus, cele mai mici salarii se regăsesc în sudul Italiei, unde remunerațiile sunt cu aproximativ 35% mai mici decât cele din nord.
În partea inferioară a clasamentului se află provinciile Trapani (14.365 de euro), Cosenza (14.313 euro) și Nuoro (14.206 euro).
Cel mai scăzut salariu mediu brut anual este înregistrat în Vibo Valentia, unde angajații din sectorul privat câștigă în medie doar 12.923 de euro.
Studiul relevă că în regiunile din nordul Italiei, un angajat câștigă în medie 101 euro pe zi, în timp ce în sud media este de doar 75 de euro.
La nivel regional, Lombardia conduce cu un salariu mediu brut anual de 28.354 de euro, în timp ce în Calabria media este de doar 14.960 de euro.
În plus, productivitatea muncii variază semnificativ între aceste regiuni: în Lombardia productivitatea pe oră este de 45,7 euro, iar în Calabria aceasta scade la 29,7 euro.
Disparitățile persistă în ciuda contractelor colective
Studiul atrage atenția că, deși contractul colectiv național de muncă (CCNL) a fost utilizat pentru a reduce aceste disparități, rezultatele nu au fost pe deplin cele așteptate.
„Aplicarea sa a produs doar parțial efectele dorite,” subliniază Cgia.
Diferențele salariale între regiunile geografice au rămas și, în unele cazuri, s-au adâncit. Motivul principal este că multinaționalele, companiile mari, utilitățile și instituțiile financiare, care oferă salarii semnificativ mai mari, sunt concentrate în special în nordul Italiei, în marile centre metropolitane.
