Poezia zilei: „Şi totuşi…” – Eugeniu Speranţia

Eugeniu Speranţia s-a născut în Bucureşti, la 18 mai 1888, fiul folcloristului Th. Speranţia. Studii liceale, absolvite în 1906, doctor în litere şi filozofie în 1912. Participă de tânăr la mişcarea literară a epocii, mai întâi în grupul Analelor literare, apoi în cenaclul macedonskian (1905 – 1906), după care se alătură cercului Vieţei noi, condus de Ovid Densusianu. Citește mai mult…

Şi totuşi…

„Ergo sum….”

Când ploaia bolnavă ce plânge şi-aleargă pe negrele strade,
Sperând adăpost să găsească, loveşte-n ferestrele reci,
Când nimeni nu ştie că trupu-mi în putredă pulbere cade
…Ce tristă e-n seară odaia din care plecat-am pe veci!

Zambila ce-ncepe să-nvie privind printre storuri m-aşteaptă;
Romanul cu foaia-ndoită se miră că nu-l isprăvesc;
Apollo de bronz, de pe soclu, spre usă privirea-şi îndreaptă,
Şi-un plic de la tine – pe masă – aşteaptă să viu să-l citesc…

- Continuarea după publicitate -

Un jilţ lângă foc meditează; clavirul gândeşte-o poemă;
Lumina din sobă se-alungă în fund pe-nfloratul tapet,
Perdelei dând chip de femeie, consolei dând chip de triremă
Şi calpului glas de ceasornic dând chip legănat de sonet.

Văd micile cadre-n perete – roşite de-a sobii văpaie,
…Sofaua pe care adesea sculptat-am un vis îngeresc.
Dar eu nu mă văd nicăierea – şi totuşi mă simt în odaie,
…Şi-un plic de la tine – pe masă – aşteaptă să viu să-l citesc…

Eugeniu Speranţia