- Conținut sponsorizat -
Se cerne temerea…
Se cerne temerea în mine,
Când mă aplec ca să îţi sorb deodată
Durerea-ncondeiată
În suspine
Şi tu te strângi în colţuri, vinovată.
M-abat spre margine în taină,
Căci înţeleg acum, ca niciodată,
Cum frigul se arată
Pe sub haină
Şi te răceşti în tine, exilată.
Mai sorb din înflorirea torţei
Ce-ntinde peste vis o umbră lată
Şi râd căci n-o să cadă
Gustul forţei
Alături de sfiala ta de fată.
Cristian Vasiliu
- Mai multe după publicitate -