Poezia zilei: „Marele meci” – Adi Cusin

- Conținut sponsorizat -

Adi Cusin (n. 26 ianuarie 1941, Gleiwitz, Germania – d. 21 aprilie 2008, București) este un renumit poet român, unul dintre cei mai importanți poeți români ai ultimilor patru decenii, numit deseori și „noul Labiș”. Citește mai multe detalii pe Wikipedia.

Marele meci

Pierzând elanul şi blocând şoseaua
Priveam la greva unui biciclist.
Pe şanţ o doamnă-i împletea flaneaua
Îngăduindu-mi calmă să asist.
Ne-au ocolit coletării urgente
Ce din viteză se-nvârtiră-n cerc.
Vuiau armate de eşapamente
Şi-abia târziu simţisem că alerg.
Mi-au spus din mers că s-a zvârlit o miză
Pe care nici cu gândul n-o întreci.
Se alerga spre unica repriză,
Ultima şansă, Marele lor meci!
Un exaltat îmi sărută piciorul
– Câţiva copii l-au pipăit discret
Deci eu eram atuncea jucătorul
Căci numai eu n-am căpătat bilet!
Dar în tribune! Ce era-n tribune!
Principi din secolul antecedent,
Ştiuci afumate, cratiţe minune,
Şi mic, din când în când un repetent.
La o secundă năvăli-n peluză
O delegaţie, poate chiar zeci,
Să-şi recunoască pruncul o lehuză
Şi să înceapă nesfârşitul meci.
Bătu un clopot.
Stăpânind balonul
Domnea în soare un păianjen viu.
În jurul meu se retrăgea gazonul
Căci pe hectare-ntregi era pustiu.
La centru coborî stârpindu-mi harul
O şoaptă grea de stadion obez.
O poartă-şi omorâse lent portarul
Şi m-aştepta absentă să şutez

Adi Cusin