Poezia zilei: „Cei singuri” – Mihail Săulescu

Mihail Săulescu (n. 23 februarie 1888, București – d. 30 septembrie 1916, Predeal) a fost un poet român. A cultivat o poezie cu tematică citadină, simbolistă; a scris și drame de factură expresionistă. Citește mai mult…

Cei singuri

Poetului D. Nanu

Cei singuri cu adevărat
Nu sunt acei ce plâng câte-au pierdut;
Dar cei pe care-un gând îndepărtat
Îi poartă prin necunoscut,
Spre toți acei ce plâng câte-au pierdut…

Cei singuri cu adevărat
Sunt toți acei ce se pricep să tacă —
Sunt cei ce merg și nu se mai opresc,
Sunt cei ce duc sub haina lor săracă,
Sub lutul omenesc,
Secrete bogății necunoscute —
În alte lumi setoși să le strămute…

- Continuarea după publicitate -

Cei singuri cu adevărat
Sunt cei ce văd, sunt cei ce plâng ades,
Nu pentru ei — dar pentru ce-au aflat,
Nu pentru gândul lor neînțeles —
Dar pentru ce, mergând o viață ‘ntreagă,
Ei totuș n’au putut să înțeleagă…

Nu te gândi la scunda lor chilie!
Chilia lor e sufletul lor mare!
— Îi vezi trecând, și îi aștepți să vie;
Îi vezi pierzându-se în depărtare:
În orice parte sânt,
Și ‘nuntrul lor, duc un întreg pământ!…

În mijlocul orașelor trăiesc!
Și-orașele, cât sunt de frământate.
Ei trec ca niște răzlețiți prin ele,
– Fantastice corăbii ne ‘nfrânate,
Ne ‘nvinse de talazurile grele…

Ei trec,
Pe străzile ce furnică de lume,
Pe ulițe cu fabrici zgomotoase,
Prin piețele mizeriei din lume…
Ei trec —
Nu știe nimeni, unde anume!
Ei trec, ei trec — sunt acul grav ce coase
Bucată cu bucată risipirea
De petice din sufletul cel mare,
Ne ‘nchipuit, neașteptat, pe care
Doar îl visează numai omenirea…

Din volumul „Viața”

Mihail Săulescu