Octavian Goga -136 de ani de la naștere. Poetul român simpatizant al fascismului italian și al nazismului german

Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în localitatea Rășinari, județul Sibiu. A fost un poet român ardelean, politician de extremă dreaptă, prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1920.

Activitatea literară a lui Octavian Goga a fost dublată de o susţinută activitate politică și socială.

Octavian Goga a fost un politician de dreapta convins, apropiat de Germania lui Hitler. La 8 august 1936 l-a întalnit chiar pe Fuhrer la Berlin, discutând despre lupta contra bolșevismului. Se spune că, la dorința sa, pe corpul neînsuflețit a lui Goga a fost așezată o zvastică nazistă.

Prin Constituția din 29 martie 1923 și legea din 25 februarie 1924, toți locuitorii, foști cetățeni ai Imperiului Austro-Ungar și ai Rusiei țariste care aveau domiciliu administrativ în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș la 1 decembrie 1918, în Bucovina la 28 noiembrie 1918 și în Basarabia la 9 aprilie 1918, dobândeau cetățenia română, cu drepturi depline.

Sub pretextul că între anii 1918 și 1924 în România s-ar fi infiltrat evrei din fostele imperii Austro-Ungaria și Rusia, guvernul prezidat de Octavian Goga, încălcând prevederile Constituției și obligațiile internaționale asumate de România, a publicat la 21 ianuarie 1938 Decretul nr. 169 privind revizuirea cetățeniei, în virtutea căruia evreii cetățeni români erau constrânși să-și dovedească cu acte dreptul la cetățenie, în conformitate cu legea din 25 februarie 1924, în termen de 20 de zile de la afișarea listelor în comune și orașe.

- Continuarea după publicitate -

În baza acestui decret a fost revizuită situația a 617.396 de evrei, dintre care 392.172 (63,50%) și-au păstrat cetățenia română, iar 225.222 (36,50%) și-au pierdut-o. Evreii cu cetățenia pierdută au primit certificate de identitate valabile pe un an, cu posibilitatea de prelungire și au fost considerați străini fără pașaport, supuși regimului juridic ca atare.

Aceasta a fost prima dintr-o serie de legi descriminatorii, adoptate în cadrul unei politici de purificare etnică, prin care statul român își abandona cetățenii de origine evreiască, privându-i de cele mai elementare drepturi civice. Minoritatea evreiască, lăsată la bunul plac al unor funcționari publici regionali despotici, a început să se expatrieze. Un val de intelectuali și industriași români de sorginte evreiască a părăsit România, economia și cultura română fiind lezate, iar intelectuali de frunte au protestat vehement.

Dacă regele Carol al II-lea respingea ideea expulzării evreilor, negându-le în schimb orice drepturi, Goga vorbea de 500.000 de așa-ziși „vagabonzi”, pe care „nu-i putem considera ca cetățeni români”. Octavian Goga propunea deportarea în Madagascar (concept cunoscut sub denumirea „Planul Madagascar”) a celor 500.000 de evrei, în timp ce Istrate Micescu, ministrul de externe din guvernul Goga, declara: „Este urgent să ne măturăm curtea, căci este inutil să tolerăm la noi toate aceste gunoaie.”

Ca prim-ministru, Goga a dus o politică pronazistă intenționând să se alieze și să adopte politica Germaniei naziste și Italiei fasciste, a dus o politică antisemită prin care a negat drepturile legale ale populației evreiști. S-a dovedit a fi un extremist de dreapta, xenofob, cu vederi fasciste și net antisemite.

Istoricul Florin Constantiniu scrie în lucrarea „O istorie sinceră a poporului român” că marele poet Goga se „înmlăștina”, întrucât „se credea și se voia un «duce» sau «führer» român.”

La 7 mai 1938, ora 14:15, poetul a încetat din viață la vârsta de numai 57 de ani. Sfâșiată de durere, mama poetului, Aurelia Goga, s-a stins la câteva zile după fiul ei, la 28 mai.