A trecut în neființă medicul și scriitorul român Emil Petru Rațiu, membru de marcă al comunității române din Italia, stabilit în Peninsulă de peste 50 de ani.
Emil Petru Rațiu avea 87 de ani. El lasă în urma sa ca moștenire numeroase lucrări de istorie și filologie redactate în limbile română, italiană și franceză. Decesul scriitorului reprezintă o pierdere enormă și pentru comunitatea istro-română de peste granițe, profesorul Rațiu militând de-a lungul timpului pentru apărarea limbii și identității acestei comunități, inclusiv prin înființarea Asociaţiei culturale istro-române „Andrei Glavina” în 1994, la Trieste.
Înmormântarea va avea loc luni, ora 15.00, la biserica Santa Caterina din Roma, via Lago del Terrione.
Emil Petru Raţiu, scriitor, născut la Chişinău, la 16 decembrie 1935. Din 1940 a locuit în București, unde a urmat şi a absolvit școala primară, Liceul „Gheorghe Lazăr”, apoi Universitatea (Facultatea de medicină generală, București). În noiembrie 1968, după eșecul „Primăverii de la Praga”, a rămas în Occident. Din 1969 s‑a stabilit în Italia, unde a locuit la Roma. A fost medic voluntar în Africa și în Etiopia. S‑a dedicat literaturii.
A publicat în ianuarie 1989, la Roma, culegerea de schițe și nuvele Supraviețuitorul, apoi romanul Bariera la editura Clusium din Cluj‑Napoca, în 1994, cu o postfață de Teohar Mihadaş, romanele bazate pe marile mituri românești transpuse în contemporaneitate, Mioriţa, la editura Ideea Europeană, în anul 2013, Meșterul Manole (2014), la aceeași editură, apoi Dumnezeu s-a născut în Dacia (2015), Turnul Colței. Între vreme și veșnicie (2016), Drumuri în India (2017), toate la editura Ideea Europeană. O carte de recenzie literară care se ocupă în prevalenţă de scrierile lui Emil Rațiu este cartea Lecturi în filigran a criticului literar Geo Vasile.
A publicat circa 160 de eseuri, proză scurtă, jurnale de călătorii, articole pe teme istorice, în principalele reviste literare din țară, precum și în paginile unor publicații de limbă italiană sau franceză, în această din urmă limbă pe teme de filologie și istorie. A înfiinţat la Trieste, în anul 1994, Asociația Culturală „Andrei Glavina”. În calitate de preşedinte al asociaţiei nonguvernamentale „Andrei Glavina” a participat la congrese ale Consiliului Europei şi ale altor organizaţii internaţionale, pe tema minorităţilor naţionale.