Sfânta Tereza din Avila, decedată în anul 1582, a fost recent deshumată dintr-o biserică din Spania, iar experții au fost uimiți să constate că trupul ei nu a suferit procesele obișnuite de descompunere.
Considerată drept unul dintre „miracolele lui Dumnezeu”, Sfânta Tereza este venerată pentru contribuția sa majoră la doctrina bisericii.
Deshumarea a avut loc la 28 august în Dieceza din Avila (Spania) sub supravegherea lui Marco Chiesa, postulatorul general al Ordinului carmelitelor, relatează Daily mail.
Trupul sfintei a fost găsit într-o stare de conservare remarcabilă. Echipa de medici a comparat imagini ale rămășițelor din 1914, când a mai fost deshumată, cu cele de acum și a observat că fața sfintei este încă „vizibilă în mod clar” și că trupul a rămas incorupt (neputrezit).
Trupul Sfintei Tereza a fost mutat într-o cameră securizată, unde o echipă de medici și oameni de știință va realiza examinări vizuale și va efectua radiografii. Probele recoltate vor fi trimise la un laborator din Italia, iar analiza acestora va dura câteva luni.
Ordinul a impus măsuri stricte de securitate, necesitând zece chei pentru accesul la rămășițele sfintei, trei dintre acestea fiind deținute de Ducele de Alba, alte trei de orașul Alba de Tormes, iar restul de către Părintele General al Carmeliților Desculți din Roma și Regele Spaniei.
Pe lângă studiul stării de conservare a trupului, cercetătorii au observat și o afecțiune numită „spini calcaroși” la picioarele sfintei, despre care se crede că sunt o dovadă a angajamentului ei religios.
Sfânta Tereza suferea și de alte probleme de sănătate, inclusiv convulsii, probleme stomacale, amețeli și pierderi de conștiință, pe care ea le-a descris în memoriile sale ca având legătură cu experiențele ei mistice.
Cu toate aceste suferințe, Tereza a continuat să-și urmeze chemarea spirituală. În 1582, la vârsta de aproximativ 67 de ani, ea a pornit spre Alba de Tormes, în ciuda stării sale de sănătate precare.
La scurt timp după sosirea la mănăstirea din localitate, Tereza i-a spus însoțitoarei sale, Anne de Sfântul Bartolomeu: „În sfârșit, fiica mea, am ajuns la casa în care voi muri”.
Trei zile mai târziu, Sfânta Tereza a murit. Îbn momentul decesului, un miros frumos, de flori, ar fi inundat chilia.
Cercetările asupra rămășițelor sale sunt abia la început, iar echipa de specialiști speră să obțină informații valoroase despre sănătatea sfintei și metode de conservare a relicvelor religioase în viitor.
Sfânta Tereza din Avila (1515-1582), cunoscută și sub numele de Tereza de Jesus, a fost o călugăriță spaniolă și o reformatoare religioasă importantă în cadrul Bisericii Catolice
Ea a fost o figură cheie în reformarea Ordinului Carmelit și a jucat un rol esențial în înființarea ramurii carmelite reformate, cunoscute sub numele de Carmeliții Desculți.
Tereza s-a născut în Avila, într-o familie nobilă și profund religioasă. La vârsta de 20 de ani, a intrat în Mănăstirea Carmelită a Întrupării, unde și-a început viața religioasă. Totuși, nemulțumită de laxitatea regulilor din mănăstire, a inițiat o reformă severă a ordinului. Aceasta a presupus întoarcerea la un stil de viață mai auster și mai contemplativ, cu accent pe rugăciune și sărăcie.
Pe lângă activitatea ei de reformă, Tereza a fost o mistică și scriitoare prolifică. În operele sale, cum ar fi „Cartea Vieții”, „Castelul Interior” și „Drumul Perfecțiunii”, ea a descris experiențele sale spirituale intense și a oferit îndrumări pentru o viață de rugăciune profundă și apropiere de Dumnezeu.
Aceste scrieri au avut un impact semnificativ asupra teologiei și spiritualității catolice, făcând-o una dintre cele mai importante figuri mistice ale Bisericii.
Tereza a fost canonizată în 1622 de Papa Grigore al XV-lea și, în 1970, a devenit prima femeie din istoria Bisericii Catolice care a fost declarată Doctor al Bisericii, o distincție rezervată sfinților care au adus contribuții semnificative la teologia și doctrina catolică.
Pe lângă influența ei religioasă, Sfânta Tereza este considerată patroana multor categorii de persoane, inclusiv a celor care își pierd părinții, a persoanelor bolnave, a celor care au nevoie de har și a celor ridiculizați pentru evlavia lor.
