Ministerul Românilor de Omenie din Italia sau cum ne ajutăm de unii singuri

„Bună ziua, fetelor! Astăzi m-a sunat o amică să îmi spună că este o persoană de pe lângă București sosită în zona orașului Ravenna, nu are unde sta, nu are pagină de Facebook și nici bani. A fost plecată pentru 8 luni în țară. S-a întors fără să telefoneze la o cunoștință care între timp s-a mutat în Anglia. Zice că doarme într-o benzinărie… E cineva prin zonă care ar putea lua legătura cu ea? Are număr de telefon, o cheamă Adriana Ghidu.”

Așa a început totul. Cu textul publicat de Lili, o româncă din Italia, pe un grup Facebook unde vorbește cu prietenii ei, conaționalii din peninsulă

S-au mobilizat repede și acum Adriana are un acoperiș deasupra capului, o lecție de solidaritate care ne-a uimit și pe care am ținut să o facem publică. Români care s-au unit în jurul acestei femei și i-au întins o mână de ajutor în timp ce se afla singură, la mii de kilometri depărtare de casă, într-o țară străină.

„Am mai lucrat în Italia iar pentru o perioadă am fost nevoită să mă întorc acasă, în țară, o am pe mama bolnavă. E greu acasă, nu găsești nimic de lucru, de aceea am început să caut iar un post de îngrijitoare, ceva, prin Italia. Am fost sunată de la o agenție care mi-a spus că ar fi o familie de pe lângă Ravenna care caută pe cineva și așa m-am grăbit să vin încoace. Doar că, atunci când am ajuns, de la agenție nu îmi mai răspundea nimeni la telefon. Într-un final, am reușit să vorbesc cu ei dar de muncă nu mai aveau. Ce mă fac acum? Unde mă duc? Cunoșteam o familie aici, în zonă, dar între timp se mutaseră în Anglia.

M-am dus la Lido Adriano, lucrasem acolo cândva și m-am oprit la o benzinărie unde era o canapea așezată afară. Am înnoptat acolo, de una singură, de miercuri până sâmbătă, rugându-mă la Dumnezeu să nu mi se întâmple nimic rău. Cu valiza lângă mine și cu doar 30 de euro în buzunar, am scos agenda din geantă și am început să sun în stânga și-n dreapta. Așa mi-am amintit de Maria, ea a dat numărul meu la o prietenă de-a ei, Lili, care a publicat pe Facebook povestea mea.

- Continuarea după publicitate -

A început să mă sune lumea, s-au oferit o grămadă de români să mă cazeze la ei, unii mi-au încărcat telefonul ca să pot suna și eu pe unde mai aveam nevoie. La Ravenna mi-au dat întâlnire două femei care întâi m-au dus la un magazin românesc și mi-au luat de mâncare, apoi mi-au lăsat și niște bănuți iar între timp m-a sunat altă româncă de-a noastră care mi-a spus: „Vino la mine, la Forli, poți sta cât ai nevoie, până îți găsești ceva de muncă.” La Forli m-a dus o româncă și cu un român, ea e din Sibiu de loc și el e din Focșani. În ziua în care au văzut textul publicat pe Facebook m-au sunat imediat. Mi-au oferit și ei cazare dar deja promisesem doamnei de la Forli că merg la ea. Eu îmi luasem deja bilet de tren iar cei doi, mi-au spus: „Cât ai dat pe bilet, 7 euro? Lasă, uite, îți dăm noi 10 euro pe el, hai că te ducem noi cu mașina la Forli” și m-au dus ei până acolo. Când au plecat, mi-au spus: „Când ai nevoie de un loc unde să stai aici, în Italia, sună-ne, nu mai sta în drum!” Oameni pe care atunci i-am cunoscut, pe care nici nu știam cum îi cheamă, că altfel v-aș spune numele lor, am doar numărul de telefon pe care mi l-au lăsat în agendă și pe care am să-l păstrez cu sfințenie.

Acum, îmi doresc să găsesc cât mai repede ceva de lucru, orice, să nu stau mult pe capul doamnei care îmi oferă cazare între timp. Până atunci, vreau să scrieți că le doresc multă sănătate și le mulțumesc din tot sufletul pentru tot ajutorul pe care mi l-au oferit acești oameni, pentru cuvintele de încurajare cu care m-au îmbărbătat la telefon în nopțile când stăteam pe drum, singură, mi-au ridicat moralul și nu am disperat, nu am cuvinte să le mulțumesc la toți românii care m-au ajutat până acum!”

Ministerul Românilor de Omenie din Italia

Povestea unui grup de oameni care unește, ajută și sprijină românii aflați departe de casă mai mult decât o face Guvernul și Ministerul care îi reprezintă, mai mult decât orice asociație sau organizație cu nume pompos care organizează doar spectacole și expoziții de prost gust, de multe ori în scopuri politice, cu banii primiți de la statul român.

Da, ați înțeles bine! Statul român alocă fonduri pentru românii din Italia. Și nu numai pentru ei, ci pentru toți cei plecați peste hotare, pentru a-i sprijini în viața lor de emigranți în cadrul comunităților din statele străine din care fac parte. Ce face Ministerul care ne reprezintă cu acești bani? Sub deviza „Oferă muzică și dans poporului și vei avea electorat la alegerile următoare”, această instiuție acordă aproape în totalitate fonduri pe spectacole și acțiuni care nu sunt de mare folos românilor, resursele monetare destinate nouă, românilor din diaspora de la Guvernul României, sunt irosite pe evenimente de doi bani, care în realitate au costat zeci de mii de euro.

De cântat, de recitat, de serate culturale, ne putem organiza și singuri, cu ajutorul sponsorilor sau cu „mână de la mână”, dar ce facem cu morții care ne stau prin frigiderele spitalelor? Cu românii din agricultură care sunt exploatați și muncesc câte 14 ore pe zi pentru 20 de euro? Ce facem cu îngrijtoarele care sunt constrânse ca, pentru un salar de câteva sute de euro, să lucreze fără un contract de muncă, fără asigurări și prevederi sociale, 24 de ore din 24 la domiciliul „angajatorului”? Cu românii de pe șantiere care muncesc fără nicio asigurare în caz de accidente? Ce ne facem cu românii ajunși în stradă de pe o zi pe alta, cu cei care se îmbolnăvesc, cu cei singuri, cu cei care se zbat pe paturile spitalelor în urma accidentelor de muncă? Ce ne facem cu ei?

Că bani sunt, diaspora a trimis miliarde de euro în țară iar banii ăia, da, banii pe care ministerul îi irosește, sunt banii noștri! Munciți cu sudoare, cu lacrimi, cu spinări încovoiate și cu frunți plecate. Avem și noi un cuvânt de spus. Sau nu? Suntem văzuți, suntem ascultați, dar problemele noastre reale nu sunt luate în considerație cum se cuvine și în ordinea priorităților. Până atunci, ne instituim aici, pe meleguri străine, un nou minister care să ne ne fie de ajutor concret, rapid și sigur: Ministerul Românilor de Omenie din Italia! Cine aderă?