Lege istorică în Italia pentru femei, statistici cutremurătoare în România. Cât valorează o viață?

Italia a devenit prima țară europeană care incriminează explicit femicidul, introducând pedeapsa cu închisoarea pe viață pentru uciderea unei femei „din discriminare, ură sau violență”.

Parlamentul de la Roma a adoptat în unanimitate o lege care transformă această formă de crimă într-o infracțiune distinctă, cu cea mai severă sancțiune posibilă.

Premierul Giorgia Meloni a salutat votul, numind legea un instrument menit „să apere libertatea și demnitatea fiecărei femei”.

Până la această schimbare, legislația italiană permitea doar agravarea pedepsei în cazurile în care agresorul era rudă sau soț al victimei.

Prin noua lege, se recunoaște direct motivația de gen și violența îndreptată împotriva femeilor ca elemente centrale ale infracțiunii de femicid, fără a o limita la contextul familial sau conjugal.

- Te-ar mai putea interesa -

Alte țări europene, precum Franța și Portugalia, au reglementări care prevăd pedepse mai aspre pentru uciderea femeilor în relații intime, dar nu au introdus încă o infracțiune separată numită femicid în codurile penale.

Decizia Parlamentului italian vine pe fondul unor cifre dramatice la nivel mondial. Potrivit datelor Organizației Națiunilor Unite, în 2024, aproximativ 83.000 de femei și fete au fost ucise în lume, iar „la aproximativ fiecare 10 minute, o femeie sau o fată a fost ucisă de partener sau de un membru al familiei”.

Aceste date arată că violența letală împotriva femeilor nu este o succesiune de cazuri izolate, ci un fenomen sistemic, prezent în societăți foarte diferite între ele.

România nu este ocolită de acest val de violență. Datele organizațiilor pentru drepturile femeilor arată că au fost 51 de cazuri de femicid doar în primele luni ale anului 2025.

Printre cele mai șocante cazuri recente se numără cel al femeii din Teleorman, ucisă de soțul ei; cazul tinerei însărcinate din Prahova, omorâtă cu toporul de un bărbat care o abuzase încă din adolescență; și cazul unei alte tinere însărcinate, împușcată într-un complex rezidențial în timp ce își ținea copilul de mână.

Durerea acestor povești este amplificată de faptul că, în majoritatea situațiilor, victimele ceruseră ajutorul statului. Multe obținuseră ordine de protecție, dar acestea au fost ignorate de agresori.

Dincolo de hârtii și proceduri, protecția reală a lipsit, iar intervenția instituțiilor nu a reușit să prevină tragediile.

Potrivit datelor oficiale, doar în 2025 au fost emise peste 11.000 de ordine provizorii, dintre care aproape 4.000 au fost încălcate. În primele patru luni ale anului, Ministerul Justiției a înregistrat peste 40.000 de cazuri de violență domestică, ceea ce înseamnă o medie de 14 victime pe oră.

Aceste cifre conturează un tablou dur al unei violențe aproape continue, în care femeile trăiesc cu frică, iar sistemul de protecție nu reușește să le asigure siguranța.

În fața acestor realități, societatea civilă din România a răbufnit. Mii de persoane au ieșit în stradă, în București, Timișoara și alte orașe, cerând măsuri ferme împotriva femicidului și a violenței domestice.

Manifestațiile au adus în prim-plan nu doar durerea familiilor îndoliate, ci și neîncrederea în capacitatea instituțiilor de a preveni și sancționa eficient astfel de fapte.

Organizațiile de protejare a drepturilor femeilor atrag atenția că problema nu este doar juridică, ci și una profund socială.

Ele vorbesc despre o „cultură a tăcerii”, în care femeile din medii vulnerabile sunt adesea culpabilizate, iar abuzurile împotriva lor sunt tolerate sau minimalizate.

În astfel de contexte, victimele ezită să ceară ajutor, se tem că nu vor fi crezute sau că vor fi judecate, iar agresorii se simt adesea protejați de indiferență sau complicitate tacită.

Pe fondul acestor tragedii și al presiunii publice, și legislația românească ar putea face un pas important.

În octombrie, la Parlamentul României a fost depus un proiect de lege, semnat de peste 250 de parlamentari din PSD, PNL, USR și UDMR, care introduce pentru prima dată în legislația națională o definiție clară a femicidului.

Proiectul prevede pedepse cu închisoarea între 15 și 25 de ani sau chiar detenție pe viață pentru astfel de infracțiuni.

Actul normativ propus include circumstanțe agravante pentru omorul calificat în cazul relațiilor de control sau dominație – cum ar fi soț, fost soț sau relații similare – și pentru motive legate de gen, refuzul căsătoriei sau separare.

De asemenea, proiectul prevede că anchetele penale vor putea începe din oficiu, fără a mai fi nevoie de plângerea victimei, aspect esențial în situațiile în care femeile sunt intimidate sau dependente economic și emoțional de agresor.

Un alt element important al proiectului este propunerea înființării unui observator național pentru analiza și prevenirea omorurilor de acest tip.

Acesta ar urma să monitorizeze cazurile de femicid, să analizeze cauzele și să sprijine formularea de politici publice pentru prevenție.

Proiectul urmează să fie dezbătut în comisiile parlamentare pentru eventuale ajustări, apoi va fi supus votului în plen în Camera Deputaților și Senat.

În timp ce Italia a transformat deja femicidul într-o infracțiune distinctă, sancționată cu detenție pe viață, România se află încă în faza deciziei: între statistici cutremurătoare, strigătul străzii și eforturile organizațiilor pentru drepturile femeilor, rămâne întrebarea dacă legea și instituțiile vor reuși să oprească șirul crimelor.

Dincolo de articole și pedepse, miza este una profund umană: dreptul fiecărei femei de a trăi fără frică, în demnitate și siguranță.