La Recea, o mică localitate din județul Argeș, Marian Săvulescu duce mai departe un meșteșug pe cale de dispariție: împletirea răchitei.
Învățat de la o vecină în copilărie, astăzi meșterul spune că puțini mai sunt cei interesați să continue această tradiție. „Nu mai vrea nimeni să învețe”, spune el cu tristețe, într-un interviu pentru Adevărul.
Lecții de împletit în Italia
Datorită priceperii sale, Marian a fost invitat să predea meșteșugul în Italia, unde a lucrat timp de șase ani cu oameni din diverse domenii:
„Stăteam câte 4-5 luni și-i învățam să împletească. Mă plăteau oamenii. Veneau electricieni, avocați, o doamnă primăriță cu fi-sa, profesii diverse, să învețe ca hobby. La ei a dispărut mult mai demult meșteșugul ăsta, cam 80-90 de ani de când nu mai există în zonă. Dar ei voiau să învețe pentru ei.
Plăteau câte 20 euro de persoană și obiectivul meu era ca în două luni de zile să-i învăț să facă un coșuleț din răchită nedecojită. Absolut în toți cei șase ani toți au învățat să facă un coșuleț. Două luni stabilisem să fac cu fiecare serie.
După ce terminau, spuneau – e ca naiba, ne place, dar ce facem, de unde luăm răchită, să continuăm? Le-am spus că pe malul oricărei ape curgătoare crește sigur salcia. Ce bucuroși erau – domnule, ne-ai mai dat încă o preocupare, că ne strângem grupuri, plecăm pe malul apei, culegem…. – .Veneau fiecare cu câte un mănunchi. Au vrut să învețe din plăcere. Nu m-am mai dus cu pandemia”, povestește meșterul.
O viață dedicată împletitului
Marian a fost operator proiecționist în cinematografe până când acestea au fost închise. Atunci s-a reîntors la pasiunea sa din copilărie:
„Am lucrat la ARO și apoi într-un cinematograf, dar când s-au închis, am reluat ce împărtășisem de la tanti Niculina”, povestește el. Vecina de la țară, fostă lucrătoare la secția de împletituri din Recea, i-a arătat primii pași în arta răchitei.
Materia primă vine din Polonia
Răchita, odinioară cultivată local, a dispărut din peisajul românesc. Acum, Marian cumpără nuiele din Polonia, gata pregătite pentru împletit, dar la prețuri ridicate: „Înainte, răchita era fiartă și decojită manual, proces care dura ore întregi. Acum, vine gata de lucru”, explică el.
De la coșuri la mobilier unicat
Marian Săvulescu confecționează o varietate de produse: coșuri de picnic, abajururi sau mobilier:
„Fac mobilier doar la comandă. E mult de muncă, iar piața nu cere asemenea produse”, spune el. Cel mai bine se vând coșurile simple, mai ales în târgurile tradiționale din Domnești, unde Marian are un spațiu dedicat.
Lupta cu tehnologia
Deși a fost instructor la școala populară de arte, nu a reușit să atragă tineri care să preia meșteșugul: „Telefonul mobil le distrage atenția. N-au răbdare pentru ceva care presupune muncă manuală”, spune el cu regret.
Ajutat de soția sa, care pregătește nuielele, Marian continuă să ducă mai departe acest meșteșug:
„Este un meșteșug frumos, dar care necesitată răbdare și pasiune. Nu te îmbogășește, dar îți oferă satisfacții”, concluzionează Marian Săvulescu, ultimul artizan al răchitei din Recea.