Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că angajatorii casnici trebuie să implementeze un sistem care să permită măsurarea duratei programului zilnic de lucru al fiecărui colaborator.
Decizia a fost pronunțată în sentința referitoare la cauza C-531/23 (Loredas), informează publicația digitală Italia Oggi.
Problema a apărut în urma unui caz în Spania, unde o lucrătoare casnică angajată cu normă întreagă a contestat concedierea sa, care ulterior a fost declarată nelegitimă.
Angajatorii au fost condamnați la plata unor despăgubiri pentru zile de concediu neefectuate și ore suplimentare de lucru.
Cu toate acestea, judecătorul spaniol a considerat că lucrătoarea nu a demonstrat orele lucrate sau remunerația solicitată, deoarece angajatorii nu au furnizat registre zilnice ale orelor de lucru, iar legislația spaniolă eximentează anumite categorii de angajatori, inclusiv gospodăriile, de la obligația de a înregistra timpul efectiv de muncă al angajaților.
Tribunalul spaniol, având în vedere apelul, a solicitat intervenția Curții de Justiție a UE. Judecătorii UE, referindu-se la sentința din 14 mai 2019, CCOO, C-55/18, au reamintit că directivei 2003/88/CE privind organizarea timpului de lucru îi sunt contrare normele care nu obligă angajatorii să instituiască un sistem de măsurare a orelor de lucru zilnice ale fiecărui angajat.
„Normele care exonerază angajatorii de obligația de a institui un astfel de sistem pentru colaboratorii casnici nu respectă directiva, deoarece acești lucrători sunt privați de posibilitatea de a determina în mod obiectiv și fiabil numărul de ore lucrate și repartizarea acestora în timp”, a declarat Curtea UE.
Curtea a precizat că pot fi prevăzute derogări pentru orele suplimentare și munca pe timp parțial, atâta timp cât este garantată durata maximă săptămânală a muncii și nu se subminează conținutul legislației europene.
De asemenea, Curtea a subliniat că, fiind vorba despre un grup de lucrători predominant feminin, nu este exclus ca să se producă discriminări indirecte pe bază de sex, cu excepția situațiilor în care acestea sunt obiectiv justificate și verificate de judecătorii naționali.
Această decizie are implicații semnificative pentru angajatorii casnici din Uniunea Europeană, obligându-i să adopte măsuri de monitorizare a orelor de lucru, asigurând astfel drepturile angajaților casnici la o evidență corectă a timpului de muncă.