Familia Bălănuță, priveghi în Italia după ce tatăl, mama și fiica au fost găsiți morți în casă: „O tragedie uriașă s-a abătut asupra lor”

O întreagă familie de moldoveni, stabilită de ani buni în Italia, a fost plânsă la Casa funerară Ferrari din Polesella, sâmbătă, 25 octombrie, unde a avut loc ceremonia de adio înainte ca trupurile neînsuflețite să fie repatriate în Republica Moldova.

Nicolae Bălănuță, 51 de ani, soția sa Elena, 47 de ani, și fiica lor Alina, 28 de ani, au fost găsiți fără viață în locuința lor din Paviole, o localitate aparținând comunei Canaro, după o intoxicare cu monoxid de carbon. Cei trei au murit în somn, fără să apuce să ceară ajutor.

Tragedia a ieșit la iveală în noaptea dintre miercuri și joi, în jur de miezul nopții, după câteva zile în care nimeni nu mai reușise să ia legătura cu familia.

Nicolae nu s-a mai prezentat la serviciu, unde lucra în ture de noapte la o firmă de sortare și ambalare a deșeurilor din zona Bolognei, iar colegii săi au dat alarma. Rudelor, la rândul lor, le-a părut suspect că telefoanele sunau fără răspuns. Carabinierii și pompierii au fost chemați la locuință. Ușa era încuiată pe dinăuntru, a fost nevoie să fie forțată.

În interior, anchetatorii au găsit o scenă care i-a marcat profund: soții Nicolae și Elena erau decedați în patul matrimonial, Alina era în camera sa, îmbrăcată în pijama. Lângă ei, și pisica familiei, moartă în același fel. Serviciul de urgență nu a mai putut face nimic decât să constate decesul.

Aparatura de măsurare adusă de pompieri a indicat imediat o concentrație ridicată de monoxid de carbon în locuință.

Nu au fost descoperite urme de violență pe trupurile victimelor, iar ancheta a exclus din primele ore ipoteza unei agresiuni. Cea mai probabilă cauză a morții este asfixia provocată de monoxidul de carbon, degajat în casă în urma unui racord improvizat pentru gaz.

Potrivit verificărilor de până acum, tragedia s-ar fi petrecut cel mai probabil în noaptea dintre duminică și luni. În fața casei se afla deja pregătit recipientul pentru deșeurile organice, iar în zonă ridicarea acestui tip de gunoi se face luni dimineață.

Familia s-ar fi culcat, fără să își dea seama că un gaz invizibil și fără miros începuse să le umple camerele.

Sursele din anchetă indică faptul că în locuință exista o instalație improvizată de alimentare cu gaz, realizată de Nicolae Bălănuță, precum și o centrală defectuoasă, iar casa era încălzită și cu o sobă pe peleți. Ipoteza este că sistemul improvizat ar fi eliberat monoxid de carbon în timp ce familia dormea.

Durere fără margini la priveghi

Sâmbătă după-amiază, la Polesella, zeci de oameni — membri ai comunității moldovene, române și italiene — s-au adunat pentru a-și lua rămas-bun, relatează publicația Il Gazzettino.

A avut loc o slujbă după ritul ortodox. La ceremonie au fost prezenți colegi de muncă, vecini, prieteni apropiați ai familiei, dar și reprezentanți ai administrației locale.

Primarul comunei Canaro, Alberto Davì, vizibil emoționat, a spus: „Erau într-adevăr niște persoane deosebite, ceea ce trăiește comunitatea noastră este o mare durere. Toți cetățenii cu care am vorbit în aceste zile au rămas tulburați și îndurerați.

Ne este greu să înțelegem și să acceptăm ce s-a întâmplat. Vreau să transmit cele mai sincere condoleanțe în numele administrației pe care o reprezint. Tot satul este profund lovit de o pierdere grea pe care cu greu o putem accepta”.

Din partea administrației au participat viceprimarul Pierangelo Pavani, consilierii locali și alți reprezentanți ai primăriei. A fost prezentă și o delegație numeroasă a Cooperativei Brodolini din Bologna, unde Nicolae lucra de mai mult timp.

Slujba a fost oficiată de preotul Nicolae Budui, paroh al comunității ortodoxe române din Rovigo. Mesajul său a fost unul de credință și de sprijin moral pentru cei rămași:

„Aceasta este credința pe care Dumnezeu însuși ne-a descoperit-o, nu este o viață care se încheie cu moartea, este o pregătire pentru viața veșnică. Iar această revelație ne dă puterea să înțelegem sensul vieții și puterea de a accepta aceste situații care depășesc felul nostru de a gândi. Și aceasta este viața omului”.

Preotul a subliniat că familia Bălănuță venise în Italia „pentru o viață mai bună”, și că toți trei „au muncit mult pentru a deveni cetățeni buni și pentru a se integra în comunitatea locală”.

El a adăugat: „Mulți dintre cei prezenți aici se întreabă «De ce s-a întâmplat asta?» și răspunsul este că totul vine de la Dumnezeu. De acum începe viața veșnică, acest lucru ne dă speranță că sufletele lor sunt în cer și se odihnesc lângă Tatăl până în ziua judecății.”

Vorbind din nou către cei adunați, tot în italiană, părintele Nicolae a îndemnat la reflecție și solidaritate:

„Trebuie să învățăm cât de prețioasă este această viață. Nu este important doar să muncim pentru trup, ci și pentru suflet, care apoi se întoarce în Cer. Luăm cu noi amintirea faptelor pe care le-am făcut aici pe pământ, iubirea pe care am oferit-o.

Este o mare alinare să vedem oamenii adunați astăzi: moldoveni, români și italieni împreună și uniți în rugăciune. Ne transmite încrederea că sfârșitul lumii nu a venit încă și ne dă speranță că oamenii pot sta împreună în cele mai grele momente”.

Preotul a încheiat cu un îndemn: „Sper ca toți să învățăm să prețuim viața și să dăm ce e mai bun, pentru că timpul este limitat. Să facem lucruri esențiale care rămân în eternitate și după moartea noastră, să dăm un zâmbet celor care au nevoie și celor care sunt în dificultate”.

O familie apreciată și integrată

Moartea familiei Bălănuță a provocat un șoc profund nu doar în Canaro, ci și în zonele învecinate din provincia Ferrara.

Nicolae lucra și făcea naveta la muncă, în schimburi de noapte. Elena se ocupa de casă și făcea ore de curățenie ocazional, dar dorea să fie mai aproape de familie și să nu mai fie nevoită să se deplaseze la distanțe mari.

Fiica lor, Alina, care obținuse cetățenia italiană încă din 2023, urma să înceapă să lucreze la un depozit Amazon din Castelguglielmo. „Era fericită că, în sfârșit, putea să își ajute părinții”, au povestit cei apropiați.

Familia locuise timp de mai mulți ani în cartierul Barco din Ferrara, într-un bloc de pe via Padova, nu departe de podul peste fluviul Po, înainte să se mute definitiv la Paviole.

Martorii din micuața comunitate de pe via Cesare Battisti îi descriu pe soții Bălănuță și pe fiica lor drept oameni liniștiți, muncitori și respectuoși.

„Persoane amabile și educate. Au reușit să se facă îndrăgiți de toți. De câțiva ani locuiau aici și nu au deranjat niciodată pe nimeni. Este o tragedie uriașă care s-a abătut asupra acestei familii”, au povestit vecinii.

Giancarla Merlarati, o locatară veche din zonă, a spus că vestea i-a lăsat pe toți fără putere:

„O mare tristețe ne cuprinde pe toți. Au plecat niște oameni deosebiți. Vorbeam des cu soția, era o femeie disponibilă și amabilă. Pisica lor venea și la mine. Bietul animal a avut aceeași soartă ca stăpânii. Suntem cu toții foarte îndurerați: după moartea lor s-a schimbat ceva. Nu va mai fi la fel să trăim aici”.

Viața pe care și-o construiseră

Familia cumpărase casa din Paviole în 2019, după ce se mutase din zona Ferrara spre Polesine, unde costul vieții este mai scăzut. Era o locuință modestă, dar îngrijită, pe care o renovau pas cu pas singuri. În 2021 s-au stabilit acolo definitiv.

Curtea casei, la capătul străzii Cesare Battisti, aproape de digul fluviului Po și la mică distanță de drumul național, găzduia câteva găini care se plimbau libere.

În jur, un mic nucleu rezidențial: câteva case individuale, familii venite din estul Europei, dar și localnici vechi ai locului. „Era bucuria lor. Și-o aranjau singuri”, spun vecinii.

După tragedie, administrația locală a rămas în contact cu rudele familiei, unele aflate în zona Ferrara și altele venite din străinătate. Fratele lui Nicolae locuiește în Germania și s-a mobilizat pentru organizarea înmormântării.

Monoxidul de carbon, „ucigașul tăcut”

Ancheta este în desfășurare, dar conturul tragediei pare deja clar. Pompierii au confirmat prezența unei cantități ridicate de monoxid de carbon în locuință.

Monoxidul de carbon este un gaz fără culoare și fără miros, care înlocuiește oxigenul din sânge și provoacă pierderea cunoștinței în câteva minute, apoi moartea. În majoritatea cazurilor de acest tip, victimele nu apucă să simtă nici durere, nici sufocare conștientizată.

Pentru Nicolae, Elena și Alina, trecerea de la somn la moarte a fost instantanee și fără luptă. Trei vieți oprite de un racord improvizat și de un gaz pe care nu îl vezi, nu îl miroși și nu îl auzi.