Emoționantele omagii aduse adolescentului român din Italia care a fost ucis într-un tragic accident. Tatăl băiatului, sfâșiat de durere la înmormântare

Localnicii din localitatea italiană San Sebastiano da Po, provincia Torino din Italia, s-au adunat vineri, 23 ianuarie 2026, pentru a-și lua rămas-bun de la Mark Ricard Măriuț, un băiat român de numai 14 ani care a murit după ce a fost lovit de o mașină în dimineața zilei de vineri, 16 ianuarie, pe drumul provincial 590, în timp ce mergea să ia autobuzul spre școală.

Funeraliile au fost oficiate la Centrul Pastoral „Don Arnosio”, unde s-au adunat sute de persoane: colegi de școală, profesori, prieteni, familii și locuitori ai comunei.

În fața centrului pastoral și în interior, prezența tinerilor a fost descrisă ca o „mare de băieți” veniți în liniște, pentru a-l conduce pe Mark pe ultimul drum.

La ceremonie au fost prezenți și reprezentanți ai autorităților locale: primarul din San Sebastiano da Po, Giuseppe Bava, primarul din Casalborgone, Francesco Cavallero, precum și primarul din Chivasso, Claudio Castello.

În aceeași zi, primarul Giuseppe Bava a decretat doliu local între orele 14:30 și 14:45, cu închiderea activităților comerciale, coborârea obloanelor și un minut de reculegere în școlile din localitate.

În primul rând s-au aflat tatăl lui Mark, Aurelian, alături de familie și de fratele Felix, preot venit din Bacău.

Sfânta Liturghie a fost celebrată de preotul Beppe Accurso, care l-a îmbrățișat îndelung și emoționat pe Aurelian.

În biserică au fost citite două mesaje: primul, de către verişoara lui Mark, care l-a evocat prin detalii personale — ochelarii bleu, privirea care „ajungea la suflet”, energia îmbrățișărilor, pasiunea pentru motoare și dorința de a-și urma visurile; al doilea, citit de Elisa, fiica proprietarului firmei unde lucrează tatăl băiatului, care a vorbit despre zâmbetul și bucuria pe care Mark le adusese în viața celor din jur și a subliniat ideea că moartea lui îi face pe oameni să conștientizeze „câte limite avem, câte bătălii inutile ducem în fiecare zi” și cât de ușor se pierde din vedere ceea ce contează cu adevărat.

La finalul slujbei, colegii lui Mark au înălțat spre cer baloane albe și albastre. Potrivit relatărilor, în curtea centrului pastoral, în timp ce sicriul era scos, din cerul gri au început să cadă câțiva fulgi de zăpadă.

În mâinile adolescenților s-au văzut flori și jucării de pluș, iar Mark a fost descris de cei din jur ca „un băiat solar și plin de viață”.

Mark era elev în clasa I A, profil mecanică–mecatronică, la Institutul „Europa Unita” din Chivasso. Accidentul s-a produs în jurul orei 07:00, în localitatea Abate, pe drumul provincial 590 (SP590) din zona Val Cerrina, când băiatul ieșise din casă pentru a ajunge la stația autobuzului spre Chivasso.

Mașina implicată era un Mercedes Clasa E, condus de un bărbat de 55 de ani din Torino, care se îndrepta spre birourile Luxottica din Lauriano.

Șoferul, aflat în stare de șoc, ar fi declarat că băiatul s-ar fi deplasat brusc pe carosabil și că nu a mai avut timp să îl evite. La fața locului au intervenit carabinierii, care au făcut măsurătorile și continuă să stabilească dinamica exactă.

Echipajele de la 118 au ajuns rapid, iar Mark a fost transportat în cod roșu la Spitalul „San Giovanni Bosco” din Torino. A murit înainte de ora 19:00, în aceeași zi de vineri, 16 ianuarie 2026; potrivit informațiilor prezentate, suferise deja un stop cardiac prelungit.

Școala „Europa Unita” a organizat și momente de comemorare. Luni, 19 ianuarie 2026, elevii au ținut un minut de reculegere, iar marți, 20 ianuarie 2026, la ora 11:00, sute de elevi s-au adunat în curtea instituției pentru „un minut de zgomot”, ca formă de omagiu.

În holul școlii a fost amenajat un mic colț memorial cu flori, fotografii, bilete și cartonașe. Pe unele mesaje se putea citi: „Mark strălucește mereu”, „Mark vei trăi mereu în inimile noastre”, iar pe un panou verde era scris: „Un minut de zgomot nu va fi de ajuns ca să te amintim”.

În cadrul adunării, colegii din clasa lui Mark au citit o scrisoare adresată băiatului. Redăm mai jos textul citit, așa cum a fost prezentat în material:

„Rămas-bun Mark,

Acum 3 zile ai plecat, pentru totdeauna, iar lipsa ta se simte deja; a rămas un gol în fiecare dintre noi. Ai plecat într-o clipă și, mai ales, ai plecat prea devreme, lăsându-ne pe noi și pe familia ta fără tine. De 3 zile, toți continuă să se întrebe de ce s-a întâmplat tocmai ție, ție, care nu meritai deloc asta.

Nu am fost niciodată pricepuți la cuvinte, dar să știi că scrisoarea aceasta este dedicată ție și tuturor lucrurilor pe care nu am reușit niciodată să ți le spunem.

Pentru noi momentul acesta este foarte dificil și mulți dintre noi încă nu reușesc să realizeze faptul că tu nu mai ești, pentru că nimeni nu și-ar fi imaginat un astfel de final. Clasa cu siguranță va fi goală fără tine; cu toții îți vom simți lipsa, profesorii inclusiv, chiar și cei care nu îți erau prea simpatici.

Da, vom simți un gol enorm în clasă, pentru că nu vor mai fi glumele tale, râsetele tale, zâmbetul tău care îi cuprindea pe toți, îmbrățișările tale, poveștile tale, șotiile pe care ni le mai făceai uneori, pasiunile tale pentru biciclete și Formula 1… dar, mai ales, este și va fi greu să acceptăm că va fi banca ta goală, unde stăteai mereu acolo, râzând și glumind cu profesorii de sprijin, cu colegii de bancă, cu profesorii și cu îngrijitorii.

Ai fost și vei fi foarte important pentru noi, pentru că ne-ai învățat mereu să nu renunțăm niciodată; ne-ai adus mereu zâmbetul în zilele noastre cele mai întunecate. În fine, ai fost mereu lumina în mijlocul întunericului, pentru că te vedeam și te auzeam mereu. De multe ori nu am suportat zgomotul pe care îl făceai, zgomotul acela care acum ne va lipsi. De fapt, sperăm să-ți mai auzim zgomotul în cea mai apăsătoare liniște, liniștea aceea pe care doar tu reușeai să o spargi.

Ne vor lipsi diminețile, înainte să intrăm la școală, când îi întrebai mereu pe toți cum suntem. Ai fost mereu un băiat vioi și foarte hiperactiv și, chiar dacă uneori creai agitație, erai mereu amabil și disponibil cu toți și aveai o inimă bună care acum nu mai bate.

În fine, Mark, e inutil să îți spunem că, chiar dacă făceai lucruri care uneori nu ne plăceau, țineam la tine, mereu; și poate ceea ce regretăm cel mai mult este că nu am reușit întotdeauna să ți-o arătăm.

Chiar dacă știm că tu nu vei citi scrisoarea asta, sperăm să o poată citi cei care nu te cunoșteau, ca să înțeleagă ce fel de băiat erai.

Sperăm că vorbele acestea, pe care nu am reușit niciodată să ți le spunem, măcar le-ai simțit… pentru că golul pe care l-ai lăsat a fost cu adevărat puternic. Fiecare dintre noi ar fi vrut să îți spună ceva.

Sunt persoane care ar fi vrut să le tragi din nou de păr, în loc să te vedem zburând spre cer. Sunt persoane care ar fi vrut, pentru ultima dată, o îmbrățișare de la tine, pentru că ultima oară nu s-a bucurat de ea cum trebuia; alții ar fi vrut, pentru ultima dată, să bată palma cu tine și unii ar fi vrut, pentru ultima dată, să te vadă. Nu ceream mult, doar să te avem aici cu noi încă o dată.

Ne vei lipsi; fă-te auzit și de acolo, de sus.”

Ancheta asupra tragediei este coordonată de Parchetul din Ivrea, procuror Maria Baldari. Sunt așteptate rezultatele măsurătorilor privind dinamica exactă a accidentului, iar un element considerat decisiv este stabilirea locului exact al impactului, pentru a se verifica eventuale responsabilități, inclusiv în sarcina instituțiilor care trebuie să garanteze siguranța pe drumul provincial 590 și în zona transportului.