O mamă din Moldova, care spune că a muncit timp de 23 de ani ca badantă în Italia pentru a-și sprijini unica fiică și familia acesteia, a ajuns într-un conflict grav cu propriul copil. Femeia susține că nu mai este primită în casa pentru care ar fi plătit și trimis bani ani la rând, iar disputa a ajuns în cele din urmă în instanță.
Elena Rotaru și-a prezentat povestea în cadrul emisiunii „Femeile vorbesc”, informează Jurnal TV. Ea afirmă că a plecat în Italia în 2003 și că, în toți anii petrecuți peste hotare, principalul său obiectiv a fost să-i asigure fiicei și nepoților condiții mai bune de trai.
Viața Elenei fusese dificilă și înainte de plecarea în străinătate. Tatăl fiicei sale a murit într-un accident când copilul avea numai două luni, iar femeia spune că și-a crescut fata cu ajutorul părinților săi, muncind pentru a-i asigura cele necesare.
Până în 2003 a lucrat în Moldova, inclusiv în comerț, însă problemele financiare au determinat-o în cele din urmă să încerce să-și găsească de lucru peste hotare. Fiica sa avea 17 ani și se căsătorise cu puțin timp înainte ca Elena să plece în Italia.
Primele luni în Italia: datorii, nesiguranță și nopți dormite pe jos
Elena povestește că drumul spre Italia a fost plătit cu bani împrumutați și că, deși i s-ar fi promis că va avea un loc de muncă, la sosirea în Padova nu o aștepta nimeni.
Au urmat luni în care a trecut dintr-un oraș în altul încercând să-și găsească de lucru. A ajuns inclusiv la Roma și spune că, în unele perioade, dormea direct pe jos și apela la Caritas pentru hrană.
În cele din urmă, a găsit un loc de muncă în îngrijirea unor persoane vârstnice. Munca era grea, dar îi permitea să-și achite datoriile și să trimită bani în Moldova.
Femeia afirmă că suma împrumutată pentru plecare a ajuns, din cauza dobânzilor, de la aproximativ 3.500 la 7.000 d euro și că a reușit să o ramburseze într-un an.
A rămas apoi ani la rând în Italia. Între 2003 și 2009, spune Elena, nu i-a văzut deloc pe cei dragi din Moldova, comunicând cu familia în principal prin telefon.
Un apartament cumpărat în 2011
După revenirea în Moldova, Elena spune că a început să pună în practică planul pentru care plecase peste hotare: să cumpere o locuință în care fiica și nepotul să poată trăi, iar ea să aibă un loc în care să se întoarcă.
În 2011 a cumpărat un apartament pentru aproximativ 55.000 de euro. Potrivit femeii, o parte din bani fuseseră strânși de părinții ei din sumele trimise de aceasta din Italia, iar restul a fost achitat treptat.
Actele apartamentului au fost întocmite pe numele Elenei care a continuat să lucreze ca îngrijitoare în Italia.
Fiica sa s-a recăsătorit ulterior, iar în 2016 mama spune că a suportat și cheltuielile pentru nuntă, evaluate de ea la aproximativ 7.000-8.000 de euro.
Ajutorul financiar ar fi continuat și după căsătorie. Elena susține că trimitea periodic câte 300-400 de euro și că a plătit inclusiv anumite cheltuieli ale nepoților.
Casa pentru întreaga familie
În timp, apartamentul nu i s-a mai părut suficient pentru familia care se mărise. Elena spune că și-a dorit o casă mai spațioasă, în care fiica, ginerele și nepoții să aibă condiții bune, iar ea să dispună de propria cameră atunci când se va întoarce definitiv din Italia.
„Să fiu și eu împreună cu voi la bătrânețe, să trăiesc, să am unde, să îmi dea cineva o cană de apă, să nu fie străină”, și-a descris femeia dorința.
În cele din urmă a fost aleasă o casă pentru care Elena afirmă că a plătit aproximativ 63.000 de euro.
Locuința necesita însă lucrări și amenajări importante. Femeia spune că a continuat să muncească în Italia, alegând inclusiv locuri de muncă mai dificile și mai bine plătite, pentru a putea finanța renovările.
Ea afirmă că ajungea să câștige între 2.000 și 2.400 de euro pe lună, lucrând uneori fără zile libere și îngrijind persoane imobilizate la pat.
Într-un singur an ar fi trimis aproximativ 20.000 de euro, la care s-au adăugat alte sume pentru lucrări, materiale și mobilier. În timpul emisiunii, Elena a estimat la aproximativ 150.000 de euro valoarea totală a banilor investiți în casă.
Documentele casei au fost întocmite pe numele fiicei, înțelegerea dintre ele fiind, potrivit relatării sale, ca situația actelor să fie schimbată după revenirea mamei în țară.
Relația s-ar fi deteriorat treptat
Tensiunile cu fiica și ginerele au devenit tot mai evidente în ultimii ani. Ea ar fi început să le reproșeze că nu muncesc suficient și că întreaga povară financiară rămânea asupra sa.
În 2024, după o astfel de discuție, conflictul s-ar fi accentuat.
Cu toate acestea, femeia afirmă că a continuat să trimită bani inclusiv pentru amenajarea și mobilarea casei.
Familia fiicei s-a mutat în noua locuință în august 2025. Elena urma să revină acasă în luna următoare, dar ceea ce a urmat a fost exact situația de care se temuse atunci când cumpărase casa.
Ea susține că nu s-a simțit binevenită, că relația cu ginerele era foarte rece și că, după numai câteva zile, a plecat.
Ulterior, a cerut o cheie de la locuință, însă fiica ar fi refuzat să i-o dea și i-ar fi transmis că nu pot locui împreună.
„Înseamnă că voi profitați de munca mea, de banul meu, să-ți faci comoditățile tale și să mă dai afară”, a relatat femeia că i-ar fi reproșat fiicei.
Pentru o perioadă, Elena a ajuns să stea la fratele său.
Poliția, primăria și apoi instanța
La un moment dat, conflictul a necesitat și intervenția poliției. Elena povestește că a mers la casă pentru a-și recupera lucrurile și că au fost chemați oamenii legii.
Ulterior, disputa a fost discutată și la administrația locală (primărie). Pentru că nu s-a ajuns la o înțelegere, femeii i s-ar fi recomandat să-și ceară drepturile în instanță.
Ea a deschis un proces și dorește ca documentele casei să revină pe numele său cel puțin pe durata vieții.
„Eu doresc, pentru că am muncit și vreau documentele să fie înapoi pe numele meu, până la moartea mea”, a declarat ea.
În același timp, femeia susține că nu vrea să rupă definitiv legătura cu fiica sa. Spune că este dispusă să locuiască în continuare împreună cu familia acesteia, dacă relația dintre ele s-ar schimba.
„Vreau să trăiesc și eu cum îmi place mie, că am muncit acolo, să am și eu posibilitatea de a trăi”, a spus Elena.
După două decenii în care afirmă că și-a pus aproape toate câștigurile în sprijinul familiei, femeia privește acum diferit alegerile făcute.
„Asta e greșeala mea, că i-am ajutat prea mult”, mărturisește ea.
În ciuda procesului și a rupturii dintre mamă și fiică, Elena spune că cel mai mult îi lipsesc nepoții și că încă speră la împăcare. Casa pentru care a muncit în Italia trebuia, în viziunea sa, să fie locul în care întreaga familie să rămână împreună și în care ea să-și poată petrece bătrânețea.
