Durerea sfâșietoare a mamei lui Sergiu, tânărul ucis cu sânge rece în Italia. „Moartea nu este nimic. Am trecut doar de partea cealaltă”

Sergiu Țârnă, un tânăr în vârstă de 25 de ani, originar din Republica Moldova, a fost ucis în Italia, iar familia lui încearcă acum să înțeleagă ce s-a întâmplat în ultimele ore înainte de tragedie.

Mama sa, Anastasia Burghelea, spune că fiul ei alesese să fie independent și se mutase singur în zona Chirignago din Veneția, însă circumstanțele exacte ale omorului rămân, pentru ea, fără explicație.

Potrivit Il Gazzettino, Anastasia Burghelea și-a schimbat fotografia de profil pe Facebook cu imaginea unei panglici negre înfășurate în jurul unei lumânări, iar mesajul ei a adunat rapid peste 250 de comentarii de condoleanțe, aproape toate în limba română.

„Fiul meu a ales să meargă să trăiască singur, la Chirignago, să-și facă viața lui. Nu știu ce a făcut în ultimele ore înainte de omor, dar nu reușesc să-mi explic cum i se putea întâmpla ceva de genul acesta”, a transmis femeia.

În zilele de după moartea lui Sergiu, comunitatea de străini s-a mobilizat în jurul familiei, descrisă ca fiind „unită” și „strânsă” lângă Anastasia și ceilalți doi copii ai ei, într-o încercare de a-i proteja și sprijini într-un moment devastator.

Mama tânărului a vorbit despre relația lor și despre discuțiile pe care le aveau: „Când eram împreună vorbeam despre rudele noastre, despre cei doi frați ai lui… Nu-mi vorbea despre munca lui”.

În același context este menționată și decizia lui Sergiu de a pleca de la barul de pe via Palazzo, după care ar fi apărut dificultăți economice care l-ar fi împins să caute „un schimb în plus, într-un local în plus”, inclusiv în noaptea de Revelion.

Durerea s-a revărsat și în mesajele publice ale apropiaților. Vărul său, Victor, a rememorat copilăria petrecută împreună și a scris, într-un omagiu online:

„Erai vesel, tăcut și muncitor, o persoană cu o inimă mare, care a lăsat urme în viața mea și în inimile celor care te-au cunoscut”.

Apoi, într-un mesaj despre absența devenită imposibil de acceptat, a adăugat: „Este greu să accept că nu mai ești. Ai lăsat în urmă un gol imens și o durere care nu se poate exprima în cuvinte, dar știu că amintirile noastre vor rămâne mereu în mine. Nu te voi uita niciodată: mergi drept spre paradis, suflet blând”.

Pe lângă condoleanțe, unii membri ai comunității au încercat să ajute concret familia îndoliată.

Vasea, prezentat ca fiind din Nisporeni, Moldova, a lansat un apel public pentru sprijin: „Cu atâta durere în inimă, ne adresăm tuturor oamenilor cu inimă mare. Anastasia trece printr-un moment teribil, iar oricine poate ajuta poate face un gest important”.

În mesaj au fost menționate și detalii ale unor conturi pe numele mamei, pentru contribuții destinate cheltuielilor de înmormântare și, eventual, celor legale.

Mesajul cel mai dureros și sfâșietor rămâne însă cel publicat de mama lui Sergiu pe profilul ei, în limba italiană, pe care l-am tradus mai jos în română:

„Moartea nu este nimic.
Am trecut doar de partea cealaltă:
e ca și cum aș fi ascuns în camera alăturată.
Eu sunt tot eu, iar tu ești tot tu.
Ceea ce eram înainte unul pentru celălalt, suntem și acum.
Cheamă-mă pe numele pe care mi l-ai dat mereu, cel care îți este atât de familiar; vorbește-mi în același fel afectuos pe care l-ai folosit întotdeauna.
Nu-ți schimba tonul vocii, nu adopta o atitudine solemnă sau tristă.
Continuă să râzi de ceea ce ne făcea să râdem, de acele lucruri mărunte care ne plăceau atât de mult când eram împreună.
Roagă-te, zâmbește, gândește-te la mine!
Numele meu să rămână mereu cuvântul familiar de înainte: rostește-l fără cea mai mică urmă de umbră sau de tristețe.
Viața noastră păstrează tot sensul pe care l-a avut întotdeauna: este aceeași ca înainte, există o continuitate care nu se rupe.
De ce aș fi în afara gândurilor tale și a minții tale, doar pentru că sunt în afara privirii tale?
Nu sunt departe, sunt de partea cealaltă, chiar după colț. Liniștește-te, totul este bine.
Îmi vei regăsi inima, îi vei regăsi tandrețea purificată.
Șterge-ți lacrimile și nu plânge, dacă mă iubești:
zâmbetul tău este pacea mea.

De la mamă la mamă 💔”