O familie de români cu trei copii mici a ajuns în imposibilitatea de a-și asigura un acoperiș deasupra capului și a cerut public ajutorul autorităților locale din Trento, informează publicația Il Quotidiano.
Deși au posibilități materiale, nimeni nu le închiriază o casă pentru că au trei copii și sunt străini
Alexandru H. (36 de ani) și soția sa Florina (33 de ani), însoțiți de cei trei copii – de opt ani, cinci ani și opt luni – au petrecut ziua de vineri, 6 iunie, în fața clădirii Palatului Geremia, sediul Primăriei din Trento, în semn de protest pașnic față de lipsa unei soluții locative.
„Nu ne simțim bine, ne e rușine, dar disperarea și nevoia ne-au adus în stradă. Nu avem pretenții, cerem doar un acoperiș deasupra capului”, a declarat Alexandru.
El a explicat că proprietarul apartamentului în care locuiau a decis să nu le mai prelungească contractul de închiriere, motivând că analizează alte opțiuni de închiriere.
Deși au fost înștiințați despre evacuare încă de acum un an, au reușit să rămână în locuință temporar, sperând că vor găsi între timp un alt apartament. Însă, în ciuda eforturilor, familia nu a reușit să găsească pe cineva dispus să le închirieze o locuință.
„A merge să vizionezi o locuință cu trei copii nu e o carte de vizită atrăgătoare în zilele noastre. Eu muncesc, pot oferi garanții, dar nimeni nu vrea să ne închirieze. Pentru unii, faptul că suntem străini e o problemă. Mulți preferă închirierile pe termen scurt”, a explicat tatăl.
Originar din Slănic Moldova, Alexandru a venit în Italia în 2008, stabilindu-se inițial la Bolzano, unde a lucrat în construcții și a cunoscut-o pe Florina. Mai târziu, s-au mutat la Trento, unde au locuit timp de șase ani în zona Mattarello.
„Lucrez ca șofer de camion pentru o firmă locală. Nu avem probleme financiare, trăim modest, dar nu ne lipsește nimic”, a precizat el.
În fața refuzului autorităților de a le oferi un sprijin concret, familia a decis să returneze cheile locuinței proprietarului și să apeleze la un gest simbolic – să potresteze pașnic, timp de cinci ore, în fața primăriei cu valizele și copiii alături de ei.
Acțiunea lor a dat rezultate: la finalul zilei, primarul Franco Ianeselli i-a contactat personal și le-a oferit o soluție temporară – cinci nopți de cazare la un hotel și sprijin în găsirea unei locuințe permanente.
Chiar și așa, Alexandru și-a exprimat reținerea: „Îmi pare rău, camerele de hotel costă. Nu vrem să cerșim. Ne-ar fi ajuns un loc modest unde să dormim. Dar suntem recunoscători că am fost ascultați”.
Privind cu speranță către viitor, conaționalul nostru a încheiat:
„Când copiii noștri vor fi mari, își vor aminti de această aventură. Poate vor râde și, cine știe, vor trăi tot aici, în Trento. Orașul este casa noastră și nu avem vis mai mare decât să cumpărăm o casă aici, poate la Sopramonte, în mijlocul naturii”.
