Româncă stabilită în Italia: Străinătatea mi-a schimbat modul de a fi și de a gândi

Dacă m-a schimbat străinătatea? Da, și încă în multe feluri. Mi-a schimbat modul de a vedea lumea, modul de a privi oamenii, mi-a dat mai multă încredere în mine, în oameni, am prins curaj, mi s-au deschis aripile. Uneori îmi vine să cred că aș putea zbura. Nu mai am nicio teamă, de nimeni, de nimic, dar mai ales de mine…

Am înțeles aici, în străinătate, că dacă dai respect primești respect. Eram obișnuită să dau respect și să primesc șuturi. Am înțeles că vânzătoarea de la magazin are obligația de a fi zâmbitoare și amabilă, eu eram obișnuită ca eu să mă căciulesc și vânzătoarea să-mi răspundă cu aroganță.

Am învățat că medicii nu primesc șpagă, dar ca să învăț asta, întâi am încercat, am fost certată și am simțit o rușine pe care n-o mai simțisem niciodată până atunci. Rușinea celui vinovat în fața unui om cinstit.

Am înțeles apoi, că asta e regula generală, că aici, în străinătate, favorurile prin spitale nu se cumpără și m-am minunat! Am înțeles că nu ești obligat să spui: „Sărut-mâna, domnu’ doctor”, ci că trebuie să-ți aștepți educat rândul și vei fi tratat cu aceeași profesionalitate ca unul de-ai lor.

Am învățat că există oameni de bine care fac voluntariat și se mulțumesc doar cu un surâs din partea celui ajutat.

- Continuarea după publicitate -

Am învățat că șeful nu e stăpânul absolut, poți să-i răspunzi oricând, cu bun simț și poate chiar să te asculte. Am învățat că funcționara de la Poștă este chiar o funcționară, nu o acritură care te servește când vor „mușchii ei”.

Am învățat că dacă nu-mi place un loc de muncă pot să-l schimb, nimeni nu e sclav cumpărat pe două parale la târgul de vite. Am învățat să promovez frumusețile țării mele, să vorbesc frumos despre ea, am mai învățat că nici conaționalii mei nu trebuie vorbiți de rău, deși la noi, ca și la ei, sunt uscături care fac de râs pădurea.

Am învățat de la ei patriotismul și am învățat că familia este lucrul cel mai important pentru mine. Am învățat de la italieni, „il dolce far niente”, un mod calm de a face lucrurile, sau de a nu face nimic într-o perioadă anume, fără ca pământul să se scufunde din cauza asta. Să te oprești puțin, să te așezi și să te bucuri de viață, pur și simplu…

Am învățat că și eu sunt importantă, ba chiar eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea. Am învățat o mulțime de lucruri benefice pentru sănătatea mea mintală.
Dar cel mai important lucru pe care mi l-a schimbat străinătatea este modul de a fi: mai calmă, mai răbdătoare, mai tolerantă, mai înțelegătoare.

Am învățat cum să zâmbesc cu adevărat și cum pot oferi un trai demn familiei mele. Demnitate pe care nu credeam că am s-o mai recuperez vreodată.

Mă consider o persoană împlinită și ea, străinătatea, m-a învățat cum să fac asta.

Tanța Stroia – Italia, Strain printre straini