Desfiinţarea hotarului dintre Focșanii Moldovei și Focșanii Munteni – temelie a statului naţional unitar român

Focșanii – oraș prin excelență negustoresc – a trăit cu intensitate frământările politice de la jumătatea veacului al XIX-lea. La acea epocă, focșănenii au constituit un veritabil puls al arterei Milcovului, semnalând gradul de continuă intensificare a dorinței de unitate a românilor.

Despărţit în două – Focşanii Moldovei şi Focşanii Munteni – de un braț al Milcovului, orașul întruchipa, în acea vreme, situația celor două ţări vecine și surori. Desființarea hotarului de la Focșani echivala cu Unirea celor două Principate și crea premisele punerii temeliei statului național unitar român.

Entuziasmaţi de victoria obţinută de confraţii unionişti moldoveni, deputaţii munteni din Adunarea Electivă dau votul lor la 24 ianuarie 1859, aceluiași Alexandru Ioan Cuza, transpunând astfel, în fapt, peste prevederile Convenţiei de la Paris, dorinţa naţiunii române.

În ziua de 5 februarie 1859, domnitorul Cuza a fost oaspetele oraşului Focşani

Mii de oameni i-au ieșit în cale în drumul dinspre Mărășeşti, pe unde venea de la Iaşi. În cinstea Domnitorului, s-au ridicat pe şosea, pe uliţele pe unde trebuia sa treacă şi, în faţa curţii boierilor Dăscălescu, patru arcuri de triumf, impodobite cu verdeaţa şi infăşurate în pânză tricoloră.

- Continuarea după publicitate -

Sute de felinare, 850, improvizate în grabă, 150 ceaune şi 650 ulcele de tuci cu smoală, păcură (s-au consumat 30 vedre) și seu (60 ocale) erau aşezate pe uliţe, pentru a se aprinde și a lumina feeric orașul. S-au mai ridicat în oraş, mai multe piramide, acoperite cu frunze de brad și pe care ardeau lumânări şi felinare. După condica de cheltuieli, municipalitatea a cheltuit 6630 lei şi 32 parale, din care numai pentru artificii 1354 lei şi 20 parale. Mai în toate casele particulare, s-au arborat steaguri, s-au împodobit porțile cu verdeaţă şi la ferestre, toată noaptea au ars lumânările bucuriei obșteşti.

„La apariția Domnului, lumea a isbucnit în urale, două muzici miliare, una din Iași şi alta din București, precum şi tarafe de lăutari, cântau Hora Unirii şi un imn al vremii ‘Timpuri de Marire’. Valuri de flori s-au revărsat în calea Domnului, care s-a scoborât din diligenţă„.

Domnitorul Principatelor Unite, A.I.Cuza, a ridicat gărzile de la hotarul dintre români, de la Focşani

Ajungând la hotar, unde era al doilea arc de triumf, Domnitorul s-a oprit, și a chemat la el pe cei doi soldați care făceau de strajă la hotar: un moldovean și un muntean. Le-a spus că sunt frați și i-a pus să se îmbrăţișeze.

Apoi a dat poruncă ca fiecare să meargă la cazarma lui și să comunice comandirilor că de azi înainte și pe vecii vecilor, Domnitorul Principatelor Unite, a ridicat gărzile de la hotarul dintre români, de la Focşani.

De aici, însoţit de notabilitaţile oraşului şi de mulţimea de oameni, Cuza a mers până în centrul oraşului, unde au jucat cu toţii Hora Unirii. Noaptea, Domnitorul a fost găzduit de boierii Dăscăleşti, unde a doua zi a primit în audienţă multă lume, se zice și pe Moş Ion Roată.