Claudia Bișog, o româncă plecată în căutare de un trai mai bun, la fel ca alte câteva milioane de conaționali în ultimii zeci de ani, și-a împărtășit povestea publicației Express de Banat, relatând drumul neobișnuit de la munca în agricultură și îngrijirea vârstnicilor, până la a deveni parte din industria turismului de lux din Austria.
Călătoria sa profesională reflectă o luptă continuă pentru un trai mai bun, dar și o adaptare remarcabilă la circumstanțe noi și provocări neașteptate.
În căutarea unui venit stabil, Claudia a lucrat inițial în România, într-un magazin, și ulterior în agricultură în Germania, unde condițiile de muncă erau extrem de dificile.
„Primul meu loc de muncă în străinătate a fost în 2006, la castraveți în Germania. Condițiile de muncă erau cumplite; lucram la 40 de grade Celsius, în plin câmp, așezată pe burtă pe un dispozitiv al tractorului, dispus sub formă de aripi, lucram precum sclavii”, își amintește Claudia.
După această etapă, a decis să migreze în Italia:
„Am fost o perioadă la căpșuni în Italia. Cei de la fermă, din prima zi mi-au spus că nu voi rezista. Și totuși, ambițiile mele erau foarte mari. Voiam cu tot dinadinsul să câștig bani fiindcă acasă salariile erau mici și nu ne ajungea să facem mai nimic.
Voiam să renovăm apartamentul din Petrila, unde locuim, să mai îmbunătățim pe ici, pe acolo. Eram mult mai tânără, cu nevoi mai mari și dorințe până la cer”, mărturisește femeia.
A urmat munca de badantă
Claudia a lucrat apoi ca îngrijitoare la domiciliu, pentru diferite familii italiene. Această activitate i-a permis să alterneze două luni de muncă în Italia cu una sau două luni acasă, în România. Timp de unsprezece ani, aceasta a fost rutina ei.
Despre acea perioadă, Claudia a povestit:
„Am avut bătrâni cu afectări neurologice, cu demență, dar și tineri cu dizabilități. Nu e ușor deloc, trebuie să fii bine mobilat mintal, stăpân pe situație și cu putere de decizie. Altfel, treburile casei, diagnosticele grave și manifestările bolnavului te copleșesc.
Sunt multe situații anapoda. Nu ești în casa ta, trebuie să ai mare grijă ce faci, pe unde umbli, cu ce umbli, să nu spargi, să nu strici ceva. Nu oricine rezistă presiunii!
Îmi amintesc că o dată am fost determinată să mă revolt, să fac greva foamei, pentru că familia unui bolnav de care aveam grijă, mă lăsa fără mâncare.
Altă dată, am trecut peste un eveniment neplăcut creat de o ușă care s-a blocat. Când am revenit de la cumpărături, a trebuit să chem pompierii pentru că nu am putut intra, iar bătrâna aflată singură în casă, s-a speriat. Sigur că familia m-a certat, iar mie nu mi-a fost totuna, am crezut că mă dau afară.
Pe de altă parte, am avut și experiențe frumoase. O familie mi-a mulțumit într-o scrisoare trimisă după ceva timp, pentru felul în care am avut grijă de mama lor până s-a stins.
Apoi, aparținătorii unui moș unde eram badantă, ne-au dus în vacanță în regiunea Trentino, din Italia, la un castel. Foarte multe lucruri interesante am văzut, minunate locuri am vizitat…”
Viața ei a luat o turnură neașteptată acum cinci ani, când o cunoștință i-a propus să se mute în Austria pentru a lucra în regim de 24 de ore ca infirmieră, după ce și-a terminat cursul de infirmiere la Deva. Deși bariera lingvistică a fost o provocare, Claudia a reușit să depășească această dificultate.
Destinul i-a rezervat însă alte planuri. Pandemia de COVID-19 a schimbat radical mediul și locul său de muncă, ducând-o în sectorul hotelier, într-un resort de ski din Alpii tirolezi.
Acum, ea este cameristă la un hotel de patru stele și descrie cu entuziasm noua sa responsabilitate:
„Să fii cameristă la un hotel de patru stele, în inima munților, aproape de granița cu Elveția, unde vin turiști din toată lumea, nu-i de ici, de acolo. Mie îmi place foarte mult ceea ce fac. Obligația mea, alături de echipă, este să asigur curățenia, la standarde ridicate.
Ca în orice hotel, ne ocupăm de igiena din spațiile comune, restaurant și camerele unde sunt cazați turiștii. La fel de importante sunt și zonele de recreere: saună, piscină, cabina cu raze infraroșii, sala de sport, demisolul unde se păstrează skiurile.
În plus, simt că mai am un avantaj: sunt o fire foarte sociabilă, intru în contact cu toată lumea și îmi găsesc ușor motiv de dialog cu oricine”, mărturisește românca.
Reflectând asupra sacrificiilor făcute de-a lungul anilor, Claudia mărturisește că nu ar mai alege să se îndepărteze de familie:
„Dacă aș putea să întorc timpul înapoi, cu siguranță nu aș mai face asta. Nu încurajez pe nimeni să-și părăsească familia. Singurătatea, tristețea, lipsa de lângă copiii care își doresc prezența mamei sau a tatălui sunt greutăți ce apasă greu pe suflet.”
