Cum au sărbătorit românii din Italia Învierea: Cu gândul acasă și cu bucuria de a păstra tradiția

În Sâmbăta mare, puțin după ora 22:00, ora locală din Italia, sute de biserici ortodoxe românești din întreaga Peninsulă se pregătesc să primească credincioșii care vin să sărbătorească Învierea Domnului. De la Torino la Milano, până la Bari sau Catania, familii întregi, împreună cu copii, majoritatea născuți în Italia, vin să „ia lumină” și să anunțe Învierea lui Iisus.

În sud estul Romei, între cele două străzi foste imperiale Casilina și Tuscola, trăiește una din cele mai numeroase comunități de români din capitala Italiei.

Centrul spiritual al comunității este Parohia „Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu”, păstorită din 2011 de părintele Gabriel Popescu, cunoscută drept Parohia „de la Torre Spaccata”, după numele cartierului care o găzduiește.

Biserica se află într-un complex al administrației locale, în care se mai află un centru social și structuri sanitare. În decursul anilor, comunitatea a crescut, iar în zilele de sărbătoare curtea complexului devine neîncăpătoare pentru românii care vin din toată zona de sud est a Romei.

Așa e și sâmbătă seară: încet, încet parcările din jur devin neîncăpătoare, lumea se revarsă, rânduită și în tăcere solemnă către Biserică. Voluntari ai Parohiei îndrumă mulțimea către curtea interioară.

Mulți din credincioși au venit îmbrăcați în straie tradiționale și de culoare albă, ce reprezintă Învierea. Mame cu copii în brațe, tineri de toate vârstele, chiar și persoane mai în vârstă, însoțite la braț de rude.

Anul acesta Paștile catolice au fost cu o săptămână înainte, deci vacanța s-a încheiat pentru elevi, iar oamenii merg la muncă. Deși se lucrează, în fiecare casă au fost pregătiri. Cine a putut, a ținut post apoi în fiecare familie s-a încercat păstrarea tradițiilor: curățenie, pregătirea ouălor roșii și a bucatelor tradiționale.

Înainte de Slujba Învierii, fiecare își pregătește lumânarea, se închină la icoanele din biserică sau așază coșuri cu ouă roșii lângă altar. Sunt rostite rugăciuni, atmosfera este de așteptare, freamăt.

Cu puțin timp înainte de miezul nopții, părintele Gabriel invită credincioșii în curte, unde se va împărți lumina. Apoi, toate luminile din biserică se sting. Iată și chemarea credincioșilor să ia lumină, „Veniți de luați lumină!”.

Emoția și participarea se simt când, în cor, toată lumea răspunde la anunțul „Hristos a înviat” cu „Adevărat a înviat”. Apoi toți cântă într-un singur glas, cu evlavie și recunoștință „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând / Și celor din morminte viață dăruindu-le”.

În cuvântul adresat sutelor de credincioși, părintele amintește sensul profund al Sărbătorii, care urmează după o perioadă de post și cumpătare, în care credincioșii se descoperă pe ei înșiși și descoperă că Iisus e în fiecare dintre ei.

Prin cunoașterea de sine și stăpânirea corpului, prin rugăciune, omul se îndepărtează de păcat și se apropie de Dumnezeu. În zilele de sărbătoare, ne amintim și de cei dragi care sunt departe de noi, și le suntem alături sufletește.

„Hristos a înviat!”, „Cristo è risorto!”, „Hristos anesti”, anunțul e făcut în mai multe limbi, pentru a ajunge ca un mesaj universal de bucurie a Învierii.

Slujba de înviere continuă, după ce, în șir ordonat, părintele, urmat de credincioși, intră în Biserică, unde lumina se aprinde în fața icoanelor, iar buchete și mănunchiuri de flori albe marchează momentul cel mai important pentru creștini.

Peste 960.000 de români ortodocși trăiesc în Italia, constituind cea mai numeroasă comunitate ortodoxă din Italia.

De Sărbători, mai ales de Paște și de Crăciun, cele aproape 500 de unități pastoral misionare (parohii, filii, mănăstiri, schituri) organizate în 26 de protopopiate, devin neîncăpătoare pentru a-i primi pe credincioșii care vin să se roage, simțindu-se, astfel, mai aproape spiritual de tradiția strămoșească.