Italia are tot mai mulți vârstnici din cauza natalității scăzute, speranței de viață crescute și migrației tinerilor în timp ce numărul badantelor scade deoarece munca e grea, solicitantă și plătită relativ modest față de costul vieții.
La Roma, în cartierul Testaccio, parohia Santa Maria Liberatrice derulează un mic, dar esențial, serviciu de intermediere: un centru de ascultare al Organizației Caritas primește, în fiecare miercuri după-amiază, candidaturi de la persoane care caută de lucru ca îngrijitori, precum și solicitări de la familii.
„Vin pentru a fi puși în legătură cu cineva de încredere care să le îngrijească persoanele dragi”, spune parohul, don Maurizio Spreafico despre italienii care apelează la serviciile sale.
„În ultimul an s-au prezentat la noi 75 de persoane în căutarea unui loc de muncă, dintre care 40 de femei și 35 de bărbați.
Pentru marea majoritate le-am găsit o familie care avea nevoie de colaboratori la domiciliu. Dar noi doar creăm legătura, apoi, pentru raportul de muncă, se pun de acord cei direct implicați.”
În rândul celor care se adresează centrului, 60% caută un post de îngrijitor, 30% de menajeră, iar 10% de bonă. Din totalul celor veniți la parohie, 65 sunt străini (58 europeni și 7 din afara Europei) și 10 italieni. Chiar și așa, multe cereri rămân fără răspuns:
„Familiile ne cer ajutorul, dar reușim să mulțumim doar jumătate dintre ele”, spune parohul.
Potrivit unui dosar realizat de asociația Națională a Angajatorilor Domestici „Nuova Collaborazione”, pe baza datelor INPS, numărul îngrijitorilor a crescut în ultimul deceniu de la 28.890 la 32.403, în timp ce personalul pentru curățenie a scăzut de la 92.514 la 71.533.
Totuși, cererea depășește clar oferta: estimările bazate pe date Istat indică cel puțin 67.000 de persoane care ar avea nevoie de acest tip de asistență la Roma — de peste două ori mai multe decât lucrătorii disponibili.
La nivelul regiunii Lazio, raportul este de circa 7 îngrijitori la 100 de persoane singure de peste 60 de ani, arată raportul Censis–Assindatcolf 2025.
Îmbătrânirea populației (peste 25% dintre rezidenții Romei — aproximativ 638.000 de persoane — au peste 65 de ani) se vede și în profilul lucrătorilor: vârsta medie a personalului de îngrijire la domiciliu depășește 51 de ani, iar doar 9% au sub 35 de ani.
Mai mult de 80% dintre lucrători sunt de origine străină, în special din România, Ucraina și Filipine. Deși femeile rămân majoritare, crește numărul bărbaților, mai ales în rolurile de îngrijitori interni (cu cazare), care cer forță fizică și disponibilitate extinsă.
Pe lângă deficitul structural, persistă problemele de cost și de regularizare. În Italia, aproximativ 70% dintre raporturile de muncă domestică se nasc pe canale informale, iar circa 51,8% din contractele pentru menajere și îngrijitori sunt la negru — o situație care vulnerabilizează lucrătorii și expune familiile la riscuri și la instabilitatea serviciilor de îngrijire.
Un pas spre echilibrare îl reprezintă recenta reînnoire a contractului colectiv național pentru muncă domestică, care vizează la Roma peste o sută de mii de lucrători și tot atâtea familii.
Acordul întărește sistemul de indexare automată a salariilor în raport cu costul vieții, ridicând coeficientul de la 80% la 90% din indicatorul Istat.
„Cu acest acord am dorit să îmbinăm două nevoi fundamentale: demnitatea economică și profesională a celor care muncesc în casele familiilor italiene și sustenabilitatea pentru acei angajatori care, zi de zi, cu simț civic, asigură îngrijire, asistență și sprijin persoanelor cele mai fragile”, afirmă Alfredo Savia, președintele „Nuova Collaborazione”.
Între timp, pe lângă inițiativele parohiilor coordonate de Caritas și colaborările cu organizații precum Comunitatea Sant’Egidio, se conturează soluții teritoriale noi.
La Roma este anunțat pentru 2026 un proiect-pilot de „îngrijitor de condominiu”, orientat mai ales către blocurile cu concentrație mare de persoane peste 65 de ani — o posibilă cale de reorganizare a îngrijirii la domiciliu.










