Cristian Chivu a purtat joi seară flacăra olimpică pe străzile Italiei. O imagine care durează câteva secunde, dar care apasă un buton sensibil pentru mulți români care trăiesc aici.
Un gest care la prima vedere poate părea doar o imagine frumoasă într-un calendar plin de ceremonii, care pentru românii din Italia înseamnă recunoaștere, continuitate și un tip de normalitate pe care diaspora o caută de ani de zile.
Flacăra olimpică nu e un premiu, nu e un trofeu. Se încredințează. E un simbol purtat de oameni care, într-un fel sau altul, au reprezentat valori: fair-play, disciplină, respect, construcție pe termen lung. Faptul că un român a fost ales să o poarte pe pământ italian spune ceva important. Nu despre România ca stat, ci despre românii care trăiesc aici și au devenit parte din peisajul public, nu doar din statistici. Imaginea lui Chivu cu flacăra olimpică e un contra-argument vizual la multe clișee. Spune că apartenența nu se negociază prin accent, ci se construiește prin timp. Că poți veni din altă parte și ajunge să reprezinți ceva comun.
Iar pentru cei care vor simți nevoia să minimalizeze, să ironizeze sau să explice de ce „nu e mare lucru”: problema nu e momentul, ci reflexul vostru. Reflexul de a trage în jos orice nu vă include. Dacă un român purtând flacăra olimpică în Italia vă irită mai mult decât vă bucură, nu momentul e prea mic, e frustrarea voastră prea mare.
-
Accident mortal la muncă în Italia: inginer român, mort după ce a fost zdrobit de o placă de fier. Un alt român a fost rănit
-
Italia: Adolescentă româncă, record mondial și medalie de aur la Europenele de înot în ape înghețate. „A demonstrat că performanța nu are vârstă”
-
Vedeta româncă din Italia, Mădălina Ghenea, hărțuită ani la rând de o femeie din România. Condamnată la închisoare cu suspendare și despăgubiri de zeci de mii de euro
