13 mai, de Ziua Mamei:
Aproape un milion de „badante”, așa numitele asistente familiare, îngrijesc bătrânii Italiei. Unii le numesc „femei cu inima împărțită în două”, pentru simplul fapt că își împart afecțiunea între două lumi: propria familie și familia persoanei asistate. Mare parte dintre ele sunt mame, soții, ce trăiesc la mii de kilometri distanță de cei dragi, îngrijind bătrâni (unii cu patologii grave), pe care-i spală, îmbracă, hrănesc, doftoricesc, și care nu sunt nici măcar părinții lor.
Inima „badantelor” se împarte deseori între familia lăsată în țară și familia de adopție, aceea a bătrânilor pe care îi îngrijesc și de care se afecționează. Natura muncii lor cere persoane responsabile, rezistente psihic, persoane echilibrate și cu unele calități umane accentuate. Universul lor nu este unul atât de simplu precum se crede, dimpotrivă, este un univers complex dacă îl privim din prisma modelului de conviețuire și integrare. Se caută încă soluții din partea ambelor părți („badante” – angajator) pentru gestionarea eficientă a raportului de muncă și instaurarea unui echilibru care să garanteze servicii de calitate în munca de îngrijire dar și din punct de vedere al integrării „badantei”. E drept că mai sunt încă destule situații nefericite unde acordul favorabil ambelor părți se lasă încă așteptat.
Se pleacă de la un aspect important, și anume acela că aceste femei care de multe ori sunt chemate „îngeri” de către asistații lor, aceste femei pleacă din start cu un gol afectiv generat de lipsa și depărtarea de cei dragi… și de aici pot apărea sincope în fenomenul de integrare. În cele mai multe cazuri, prin implicare totală, ele ajung să își anuleze practic propria persoană, dedicându-se unei munci care le solicită foarte mult psihic și fizic. Familiile asistaților în general, au mari așteptări de la ele, știut fiind că piața muncii este într-o continuă evoluție și preferându-se tot mai des persoane cu pregătire și experiență în domeniu.
Tot ele, „badantele”, sunt cele care de multe ori își sacrifică orele libere prin lege, acceptând să înlocuiască câte un fiu sau fiică ai asistatei sau asistatului , „ușurandu-i” astfel de obligațiile față de părinții lor. Destul de des, între badantă și familia asistatului, se crează un raport frumos, de respect reciproc, afecțiune și încredere. Pentru că în astfel de cazuri mulți au înțeles că a fi îngrijitoare de bătrâni nu este o meserie, ci o misiune.
La polul opus, există cazuri în care dialogul îngrijitoare-asistat nu poate evolua printr-un raport armonios și imaginea pe care uneori o vedem, aceea în care îngrijitoarea se plimbă la braț cu asistata sau asistatul său dar par doi străini, ei bine, există! Separați de limba vorbită, de etnie, cultură, fiecare își plimbă gândurile în lumea lui, adâncind și mai mult golul afectiv ce se formează între ei… doi străini, două singurătăți. O singurătate scump plătită…
Specialiștii care au studiat fenomenul au numit copiii badantelor lăsați în țară „orfani bianchi” („orfani albi”)
Copii expuși unui semi-abandon, creat parcă să adâncească și mai mult rănile acestor femei, traume psihologice cu urmări greu de vindecat.
Jumătate de milion dintre acești copii provin doar din Europa de Est. Copii care cresc și studiază mare parte dintre ei, grație sacrificiului acestor femei. Generații de sacrificiu, femei de sacrificiu, mame sacrificate pe altarul iubirii față de cei dragi.
Care, în ciuda greutăților, nu uită să fie femei, să zâmbească, să fie frumoase, să dăruiască și să iubească.
Mame puternice, care au preluat pe umerii lor toate greutățile familiilor, visând la ziua întoarcerii acasă și sperând că vor reuși să se bucure de roadele sacrificiului lor.
În multe țări ale lumii astăzi se sărbătorește „Ziua mamei”.
Un omagiu adus femeii care dă viață. Un omagiu adus celei ce crează și se dedică.
Un omagiu adus iubirii și sacrificiului. La multi ani, dragi mame!
Prețuiți-vă și iubiți-vă, pentru că meritați!
Petra Iosub, Italia