Badante serioase în Italia, tot mai greu de găsit. „O «vânătoare disperată», refuzuri, bătaie de joc și promisiuni neonorate”

O scrisoare trimisă unei redacții italiene descrie pe larg dificultățile majore cu care se confruntă familiile atunci când încearcă să angajeze îngrijitoare pentru persoane vârstnice și vulnerabile, de la interviuri ratate până la dispariția bruscă a candidaților și lipsa unor mecanisme publice de verificare.

Autorul scrisorii denunță „improvizația” dintr-un domeniu care atinge direct sănătatea și demnitatea celor fragili și cere intervenția urgentă a instituțiilor.

Potrivit publicației Alghero Live, scrisoarea avertizează că, deși nevoia de îngrijire „este evidentă și în creștere”, recrutarea se face „prea des prin canale improvizate – rețele sociale, vorba din gură în gură – fără nicio garanție nici pentru cel care angajează, nici pentru cel angajat”.

Autorul descrie situații frecvente: „Se întâmplă ca unele candidate să accepte un interviu, să se prezinte cu vorbe liniștitoare și apoi să dispară fără explicații.

Cineva se amăgește că a găsit o persoană serioasă și disponibilă, doar pentru a fi dezamăgit de absența în prima zi de lucru.”

Scrisoarea subliniază că nu remunerația sau încălcarea contractului național sunt problema, ci „faptul că această muncă extrem de delicată este abordată de prea mulți fără simțul responsabilității, ca și cum ar fi un angajament pe care îl poți accepta sau refuza după bunul plac, uitând că la mijloc sunt sănătatea și demnitatea unor persoane fragile”.

Dificultățile se amplifică atunci când îngrijitoarea de încredere intră în concediu: „Încep săptămâni de anxietate. Găsirea unui înlocuitor pentru o lună pare o misiune imposibilă.

Familii deja epuizate de asistența cotidiană ajung să ducă o «vânătoare disperată», contactând zeci de persoane, suportând refuzuri, bătaie de joc, promisiuni neonorate. Este inacceptabil.”

Autorul cere încheierea „stării de haos” și trecerea la reguli clare: „Nu mai putem permite ca o muncă atât de delicată să rămână la voia întâmplării.”

Printre soluțiile propuse: formare obligatorie pentru cei care vor să practice această profesie, liste (la nivel local sau regional) cu operatori calificați, ierarhii transparente și organisme de control. „Nu este de conceput ca oricine, fără competențe și fără verificare, să se ‘inventeze’ îngrijitoare de pe o zi pe alta.

Familiile nu pot continua să trăiască drept ostatici, depinzând de fiabilitatea sau de ‘dispoziția’ celui care se prezintă.”

Apelul se încheie cu o solicitare directă către autorități: „A sosit momentul ca instituțiile să-și asume responsabilitatea.

Nu mai ajung bonusuri acordate pe bandă sau slogane: este nevoie de un sistem serios, reglementat și controlat. Îngrijirea nu este un favor pe care îl acorzi: este un drept și, ca atare, trebuie protejat.”

În aceeași notă, publicația care a primit scrisoarea punctează că lipsa unui canal instituționalizat, comparabil cu un registru profesional în care cererea și oferta să fie gestionate transparent, lasă familiile „în postura de ostatici”.

Concluzia este fermă: îngrijirea la domiciliu trebuie transformată într-o profesie reglementată, cu pregătire specifică și evidență oficială, pentru a proteja atât familiile, cât și lucrătorii din domeniu.