Pistoia: Aneta și moartea unei românce la care italienii răspund cu respect și cu solidaritate

De ani de zile stătea în fața supermarketului Conad din San Biagio, Pistoia, Toscana și ajuta oamenii cu sacoșele de cumpărături în schimbul a ceva mărunțiș sau chiar a unor alimente. Era româncă și se numea Aneta. Era, pentru că Aneta, cea care nu lipsea nici o zi de la „locul ei de muncă”, a murit vinerea trecută la spital, după ce începuse să se simtă rău.

Aneta, femeia săracă venită de departe, a sensibilizat inimile tuturor locuitorilor din zonă pentru că nu a sărit peste o zi, era mereu prezentă, în același loc, ca și cum asta îi era menirea. Făcea curat în fața supermarketului, mătura, strângea hârtiile și cutiile aruncate la întâmplare, ajuta cumpărătorii să își care cumpărăturile la mașină, iar în schimb primea un bănuț sau, uneori, chiar și ceva de mâncare. În dimineața și după-amiaza fiecărei zile, femeia în vârstă pe care o puteai găsi mereu la intrarea în supermarket, avea un zâmbet și o vorbă bună pentru fiecare, pe lângă o mână de ajutor pe care era mereu dispusă să o ofere. În schimbul a foarte puțin, în schimbul unei simple dar atât de necesare bucăți de pâine.

Poate empatia, poate spiritul sărbătorilor, poate cel civic și uman, poate toate împreună au generat un sentiment de solidaritate pentru femeia săracă venită de departe, și astfel, italienii au organizat o colectă în oraș pentru a putea trimite corpul femeii înapoi în România, în localitatea ei natală. O cutie de carton a fost plasată în fața supermarketului din Largo San Biagio, în același loc în care Aneta aștepta în fiecare zi ca să iasă clienții din magazin și să le ofere ajutorul.

O altă colectă unde se pot face donații este activă și la magazinul de flori Porta al Borgo din San Biagio, Pistoia. Proprietarul este în contact cu fiul femeii care nu are bani să ducă înapoi în România, corpul neînsuflețit al mamei sale.(lanazione.it.)

- Continuarea după publicitate -

Trăim și murim departe. Iar unii dintre noi, vrând, nevrând, suntem la mila străinilor, pentru că după 28 de ani de emigrare românească nu s-a făcut nimic care să ajute repatrierea corpurilor românilor decedați în străinătate. Condamnați de Statul Român la un surghiun pe viață. Și pe moarte!