Ana Blandiana pentru românii din diaspora: „Să nu vă pierdeți niciodată țara din suflet, e țara părinților și a străbunilor voștri”

Scriitoarea şi militanta pentru libertatea civică Ana Blandiana a fost în competiţia pentru Premiul Literar European „Strega”, aflat la a 8-a ediţie, care a fost decernat în cadrul Salonului de carte de la Torino. Premiul a fost câștigat în cele din urmă de scriitorul bulgar Georgi Gospodinov, cu cartea „Cronorifugio”.

Mult îndrăgita scriitoare a răspuns cu amabilitate și disponibilitate tuturor celor prezenți în sală, inclusiv colaboratorului revistei noastre, Mihai Bursuc, fotoreporter român stabilit la Torino. Românilor din diaspora, Ana Blandiana le-a transmis să își poarte mereu țara natală în suflet și să își învețe copiii născuți în străinătate limba română.

Mihai Bursuc: Cum ați primit vestea nominalizării la premiul european „Strega 2021”?

Ana Blandiana: „Cu uimire, acesta este cuvântul cel mai bun, pentru simplu motiv că niciodată, și asta pentru că am început să scriu târziu proză, nu mi-a intrat completa în cap că sunt prozator, deci mă simt cumva outsider în acest domeniu.”

Mihai Bursuc: Despre ce este vorba în „Sertarul cu aplauze”, cartea cu care ați fost nominalizată la acest premiu european?

- Continuarea după publicitate -

Ana Blandiana: „Sertarul cu aplauze este o carte despre România de dinainte de ’89, o carte despre o perioadă în care eram ‘interzisă’ și care nu am crezut că o voi publica vreodată. O carte în care voiam să se cuprindă cât mai subtil cu putință ceea ce însemna la ora aceea România și românii.”

Mihai Bursuc: V-ați gândit vreodată să emigrați din România, cu toate problemele pe care le-ați avut în timpul perioadei comuniste?

Ana Blandiana: „Nu m-am gândit niciodată, efectiv nu m-am gândit niciodată să rămân ăn străinătate, din foarte multe motive, n-aș fi avut puterea să mă rup de mama, de soțul meu, de tot ce era acasă. Pe de altă parte, n-aș fi fost sigură, mai precis aș fi avut bănuiala că plecam fără să mai am posibilitatea să mă întorc, deci nu este vorba de a putea să pleci, este vorba de a nu putea să te întorci. Nu cred că nu aș mai fi putut să scriu, iar ăsta era un preț mult prea mare pe care l-aș fi plătit.

După anul ’89 am mărturisit și ceva care exista ca principal motiv, dar îmi fusese jenă până atunci să-l spun pentru că ar fi sunat prea patetic, gândul era practic următorul: dacă eu plec și Ceaușescu rămâne, înseamnă că Ceaușescu rămâne mai aproape de români și de țară de cât mine. Ceea ce nu puteam să accept era că românii sunt asemenea lui, nu asemenea mie.”

Mihai Bursuc: Ce mesaj, ce îndemn aveți pentru cititorii români din diaspora?

Ana Blandiana: „Le doresc românilor din diaspora și mă scuz dacă o fac cu o anumită severitate, le doresc să nu ajungă niciodată în situația în care, și poate mulți dintre ei sunt deja, de a nu-și învăța copiii limba română, de a-și rupe copiii în felul acesta de țară. Părerea mea e că nu are aproape nicio importanță în ce țară locuiești și lucrezi, dar are importanță dacă tu îți pierzi țara din suflet, dacă îți pierzi țara prin care ești legat de părinți și de străbuni.

Există mulți români care spun, cel puțin existau până acum câțiva ani, ‘am hotărât să nu ne învățăm copiii românește, ca să se integreze mai bine’. Pentru Dumnezeu, dar orice limbă care o înveți în plus este o limbă care te îmbogățește intelectual, un copil care de la 5-6 ani vorbește mai multe limbi e un copil mai deștept decât un copil care vorbește o singură limbă. Deci, a-și învăța limba bunicilor este o obligație absolută!

Am avut această discuție dramatică la o întâlnire cu foștii mei colegi de la Facultatea de Filologie, deci toți colegii mei erau profesori de română, iar majoritatea povesteau cât de bine s-au aranjat copiii lor în străinătate, după care spuneau triști: ‘Păcat doar că nu putem vorbi cu nepoții.’ Și atunci i-am întrebat, cum e posibil? Ați învățat să fiți profesori de română și n-ați fost în stare să vă învățați propriii copii că trebuie să știe limba română?”