Alexandru Ionuț Arteni, un tânăr român în vârstă de 18 ani, care locuia cu familia sa în localitatea italiană Ortona, provincia Chieti din Abruzzo, și-a pierdut viața după ce a fost lovit de o mașină în timp ce se întorcea de la muncă pe bicicletă.
Potrivit martorilor, accidentul s-a petrecut pe via de Ritis din Ortona, în jurul orei 03:30 din noaptea de 4 septembrie 2024, la câteva sute de metri de sediul Crucii Roșii.
Alexandru, care lucra într-o pizzerie, se îndrepta spre casă când a fost lovit în plin de o mașină al cărei șofer a fugit de la locul accidentului fără a-i oferi ajutor.
Un alt șofer care trecea pe aceeași stradă a observat gravitatea situației și a sunat imediat la numărul de urgență 112.
„Băiatul, Alex, a fost transportat la spitalul din Pescara și se află în stare critică. La fața locului s-au aflat și carabinierii. Din câte se pare, Alex mergea cu bicicleta când a fost lovit cu viteză din spate”, a scris pe Facebook bărbatul care l-a ajutat pe tânărul nostru conațional în acea noapte.
Echipele de intervenție, inclusiv carabinierii și personalul medical de la 118, au ajuns rapid la fața locului, iar Alexandru a fost transportat de urgență la spitalul din Pescara.
Din nefericire, starea sa era extrem de gravă, iar în după-amiaza aceleiași zile, medicii au declarat moartea cerebrală.
Familia tânărului a luat o decizie emoționantă și a consimțit la donarea organelor, dând astfel o nouă șansă altor persoane aflate în nevoie.
După câteva ore de la accident, șoferul care l-a lovit pe Alexandru s-a prezentat voluntar la sediul carabinierilor din Ortona și a recunoscut că este responsabil pentru accident.
Autoturismul său, un Fiat Multipla, a fost imediat pus sub sechestru, iar permisul de conducere i-a fost retras. Autoritățile au deschis o anchetă pentru omucidere rutieră.
Tragedia a provocat o durere imensă în rândul celor care l-au cunoscut și îndrăgit pe Alexandru Arteni, mulți dintre ei exprimându-și public regretele pe rețelele de socializare.
Unul dintre aceste mesaje extrem de emoționante a fost scris de una dintre profesoarele lui Alex din școală:
„Erai un băiețel firav, așezat la locul tău, în spatele unei bănci care părea prea mică pentru tine; tu erai «mai mare» decât restul colegilor tăi din primul an la Tosti.
Îmi amintesc bine acei ochi vioi. Aceiași ochi pe care îi ai și acum, aceiași care zâmbeau chiar înaintea buzelor.
Un copil isteț, curios să învețe, însetat de viață. Și noi râdeam, râdeam și ne înduioșau glumele tale, jocurile tale de cuvinte în italiană, pe care încă nu o stăpâneai perfect.
Ne provocai tandrețe atunci, iar acum ești la fel de înduioșător, acum că lipsești celor care au avut cel mai mare noroc de a te cunoaște, de a împărți măcar o mică parte din drum cu tine.
Tu ești unul dintre cele mai clare răspunsuri la întrebarea de ce am ales să devin profesor. O perlă rară.
În anii următori, ai continuat să arăți marea ta educație înnăscută, respectul față de adulți, deschiderea ta mentală față de ceilalți și iubirea pentru animale și pentru câinele tău adoptat din adăpost. Un suflet pur. O inimă imensă.”
Un mesaj la fel de emoționant și plin de durere a fost publicat și de unchiul lui Alex, care este originar din Galați, conform profilului său Facebook:
„Cuvintele pe care le-aș scrie aici ar fi doar ceea ce simt în sufletul meu zdrobit de durere. Un copil care a crescut alături de copii mei.
Parcă am pierdut bătălia cu viata, mi se rupe sufletul de lacrimi și știu totuși că nu am nici o putere să pot să ajut… să fac ceva..
Un copil ascultător și cuminte, cu cei 7 ani de acasă. Bunul Dumnezeu sa te odihnească în pace, îngerașul lui unchiul. Prea devreme… mult prea devreme… pupa-ți-aș ochii tăi frumoși!
Offf Alex… nu am putere să mai zic ceva… M-a împietrit de tot durerea ta…”
