Pentru mulți angajați din Italia, luna decembrie înseamnă nu doar plata salariului obișnuit, ci și primirea celui de-al 13-lea salariu, așa-numita „tredicesima”. Totuși, deși este o obligație a angajatorului, există situații în care această sumă este plătită cu întârziere sau nu este plătită deloc, iar riscul este ca, după un anumit timp, dreptul la bani să se piardă prin prescripție.
Potrivit publicației Money.it, al 13-lea salariu este un drept al lucrătorului, dar trebuie cerut la timp și prin procedurile corecte, altfel nu mai poate fi recuperat după trecerea termenului legal.
Când trebuie plătit al 13-lea salariu
Data exactă la care se plătește al 13-lea salariu nu este stabilită de legea națională, ci de contractele colective de muncă aplicabile fiecărui sector.
De regulă, aceste contracte prevăd luna decembrie ca termen de plată, uneori cu o dată-limită exactă, alteori doar menționând că suma trebuie achitată „până la începutul sărbătorilor de Crăciun”.
Nu se fac diferențe între angajați cu program part-time sau full-time, ori între contracte pe durată determinată sau nedeterminată: tuturor trebuie să le fie plătit al 13-lea salariu până la sfârșitul lunii decembrie.
Unele contracte colective prevăd și câteva zile de „toleranță”, în care plata poate fi întârziată fără consecințe.
După expirarea acestui termen, angajatorul intră în întârziere, ceea ce înseamnă că, pe lângă suma datorată, poate fi obligat să plătească și dobânzi.
Primul pas: solicitarea „pe cale amiabilă”
Dacă al 13-lea salariu nu este plătit până la termen, se consideră că este neplătit și angajatul poate începe demersurile.
Primul pas recomandat este o solicitare scrisă de plată, transmisă angajatorului pe cale oficială, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poștă electronică certificată.
Scopul acestei scrisori este de a cere, pe cale amiabilă, plata sumelor datorate și de a consemna oficial faptul că lucrătorul își revendică drepturile.
Intervenția Inspecției Muncii
Dacă solicitarea scrisă nu dă rezultate, angajatul se poate adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă, cu sau fără sprijinul unui avocat.
Această intervenție presupune sesizarea autorității care protejează drepturile lucrătorilor, astfel încât inspectorii de muncă să intervină în favoarea persoanei prejudiciate și să încerce să obțină plata sumelor restante.
Ordonanță de plată (decreto ingiuntivo) și acțiunea în instanță
În cazul în care nici solicitarea scrisă și nici intervenția Inspectoratului Teritorial de Muncă nu duc la plata celui de-al13-lea salariu, rămâne calea judiciară.
Angajatul poate intenta un proces împotriva angajatorului, solicitând emiterea unei ordonanțe de plată de către judecător.
Pentru acest pas, lucrătorul trebuie să apeleze la un avocat.
Judecătorul verifică îndeplinirea condițiilor legale, iar dacă apreciază că cererea este întemeiată, emite ordonanța de plată împotriva angajatorului.
După emitere, avocatul se ocupă de notificarea acestei ordonanțe angajatorului, cerând plata imediată a sumelor stabilite de judecător.
De la data notificării, angajatorul are 40 de zile la dispoziție pentru a plăti sau pentru a formula opoziție la ordonanța de plată.
Demisie pentru justă cauză din cauza neplății
În anumite contracte colective de muncă este prevăzută posibilitatea ca angajatul să își dea demisia pentru justă cauză începând cu ziua următoare celei în care al 13-lea salariu ar fi trebuit să fie plătit și nu a fost.
Demisia pentru justă cauză permite, dacă sunt îndeplinite condițiile de vechime și contribuții, accesul la indemnizația de șomaj (Naspi).
Indiferent de prevederile specifice ale contractelor colective, toți angajații au dreptul să demisioneze pentru justă cauză dacă angajatorul nu a plătit două salarii lunare.
Situațiile în care nu se datorează al 13-lea salariu
Al 13-lea salariu reprezintă 1/12 din salariul brut anual și se calculează în funcție de lunile efectiv lucrate în anul de referință. El se acumulează și pe perioadele de:
– concediu de odihnă;
– boală;
– accident de muncă;
– concediu de căsătorie;
– concediu de maternitate (obligatoriu).
Există însă și perioade în care acest drept nu se acumulează, și anume în caz de:
– concediu fără plată;
– concediu de maternitate opțional (concediu parental);
– absență pentru boala copilului;
– absență pentru boală peste limita maximă prevăzută (depășirea perioadei de menținere a locului de muncă);
– absențe pentru zile libere neplătite.
Când se prescrie dreptul la al 13-lea salariu
Dreptul la al 13-lea salariu nu este nelimitat în timp. Conform unei hotărâri a Curții de Casație (secția Muncă), dreptul la această sumă se prescrie în 3 ani.
În decizia menționată (nr. 4687/2019), instanța a precizat că termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de articolul 2956 din Codul Civil, se aplică și în cazul sumelor accesorii la salariu, cum este al 13-lea salariu.
Cu alte cuvinte, după trecerea a trei ani fără ca angajatul să își revendice în mod formal dreptul la al 13-lea salariu neplătit, acesta nu mai poate fi cerut în instanță.
Ce se întâmplă cu al 13-lea salariu dacă firma intră în faliment
Un alt caz delicat este cel al falimentului angajatorului. Dacă firma nu mai are resurse pentru a plăti toate sumele datorate, lucrătorii nu sunt complet lipsiți de protecție.
Pentru al 13-lea salariu se aplică aceleași garanții ca pentru indemnizația de sfârșit de serviciu (TFR).
Există un Fond de garanție gestionat de instituția de asigurări sociale (Inps), la care angajatul se poate adresa pentru a solicita plata TFR-ului acumulat până la faliment, dar și a ultimelor trei salarii, inclusiv cotele aferente celui de-al 13-lea și celui de-al 14-lea salariu (unde este cazul).
În caz de faliment nu se pot recupera toate drepturile legate de al 13-lea salariu din anii anteriori, ci doar cele aferente ultimelor trei luni.










