Violeta Raclău, artista româncă din Italia și harul ei născut din durerea dorului de casă

„Sunt Violeta Raclău ( Staviri înaintea căsătoriei și „ViS” în artă), mă pasionează artele plastice, în special pictura în ulei, grafica și mai nou sculptura.”

Astfel se prezintă Violeta, româncă de prin părțile Bacăului, sosită mulți ani în urmă în Italia împreună cu soțul și cei doi copii și unde a reușit să își descopere vocația, talentul, harul.

Dar haideți să îi citim povestea:

Unde ești copilărie cu pădurea ta, cu tot?

„M-am născut și crescut la Hertioana Mică – Bacău, în inima Moldovei, mai precis într-un sătuc uitat de lume situat într-o mică depresiune, înconjurat de dealuri și păduri frumoase care te îmbie să le imortalizezi.

- Continuarea după publicitate -

Când eram copilă, cărarea spre pădurea de lângă casă era bătătorită de drumurile mele, jucăriile mele erau ghindele stejarilor, ramurile și scorburile copacilor iar din mătasea porumbului îmi făceam cea mai frumoasă păpușă. Acrișoarele de fag și celelalte fructe ale pădurii îmi țineau uneori de foame, când nu mă înduram să las liniștea și farmecul pădurii pentru a mă întoarcea acasă la prânz, spre disperarea mamei care mă căuta și mă striga necontenit.

O copilărie minunată în care aveam puțin și totul în același timp, dar cel mai frumos cadou pe care îl primeam era în septembrie când începea școala. Așteptam fremătând ziua când dragii mei părinți, niște oameni simpli și onești cum rar am mai întâlnit în drumul meu prin viață, îmi cumpărau rechizitele pentru noul an școlar. Îmi aminteam cum rămâneam fascinată și cum atingeam acuarelele, pensoanele și creioanele colorate, cu ele puteam mai târziu să desenez pădurea mea dragă și să imortalizez pe hârtie toate culorile ei minunate!

La școală am îndrăgit toate materiile, chiar și matematica, așa se face că pașii m-au purtat să lucrez la Raiffeisen Bank mulți ani, până în ziua când am luat drumul spre Italia, împreună cu soțul și cei doi copii, Raluca și Rareș.

Copiilor mei le-am spus că mergem în țara poveștilor unde sunt multe castele, munți frumoși, lacuri lucitoare și mare cât vrei

În 2005 ne-am reîntregit familia în Italia, cu mult entuziasm și la fel de multe speranțe. Ne-am dorit o facultate de arhitectură pentru fiica noastră, pasionată de acest domeniu, o școală de fotbal performantă pentru fiul nostru și, când avea să mai rămână timp, aveam să mă gândesc și la mine.

Anii au trecut, în Italia m-am considerat ca fiind „fiica acestui pământ” și nu o emigrantă; m-am simțit „acasă” de la început; am găsit aici prieteni disponibili, multă naturalețe și implicit multă liniște. Pentru început am lucrat la o casă de modă care colabora cu marile firme apoi, ca activitate principală, am gestionat o firmă de servicii timp de 8 ani.
Pasiunea pentru artele frumoase m-a însoțit de când eram mică aș putea spune, dar abia la vârsta adultă dorința de a picta s-a imprimat în mintea și inima mea din ce în ce mai acut.

Mi-ar plăcea să pot găzdui expoziții ale artiștilor români, să-i pot prezenta cu orgoliu publicului italian 

Ca urmare, m-am înscris inițial la cursul de desen și pictură „Il piacere dell’arte” al Elenei Bartolini la Perugia, mulțumită căreia am participat la mai multe expoziții colective.

Așa am prins curaj, participând la mai multe expoziții și concursuri naționale.

În prezent, continui cursurile de artă în cadrul Institutului de Artă Bernardino di Betto unde am îmbrățișat și ideea de a urma un curs de sculptură sub indicațiile maestrului Marco Mariucci și pictură cu maestrul Marco Balucani.
Ca si curent artistic, impresionismul este cel in care ma regăsesc. Peisajele fie ele din țara mamă, fie din țara de adopție, mă fascinează în mod egal, de asemenea reprezentarea figurilor umane m-a atras în mod particular.

Ca tehnică, grafica și pictura în ulei pe pânză sunt printre preferatele mele; iar în sculptură am un debut mai timid cu reprezentarea a două figuri umane, un basorelief și un vas de ceramică.
În viitor mi-ar plăcea mult să am o galerie de artă proprie, să pot găzdui expoziții ale artiștilor români, să-i pot prezenta cu orgoliu publicului italian și de asemenea mi-ar plăcea să particip în continuare la cât mai multe expoziții de pictură naționale și internaționale.

Operele mele nu sunt încă pregatită să le las să părăsească definitiv „casa părintească”, dar ca orice „copil”, într-o zi vor trebui să-și ia zborul din cuib…
Dacă am reușit să stârnesc interesul și admirația prin creațiile mele, pot fi contactată pe Facebook: Violeta Raclău sau pagina La mia arte ViS; Instagram sau WhatsApp la numărul 0039/348 4148225.

În final vreau să transmit un gând bun tuturor cititorilor revistei Rotalianul – Revista Românului din Italia, și în mod particular tuturor românilor din diaspora, le doresc să-și găsească menirea și harul care doar din durerea dorului de casa se nasc, uneori.”

Violeta Raclău