Editura Rediviva din Milano, nouă apariție editorială: „Romania. Un viaggio nella memoria. 1957-1967 un decennio difficile.”

Editura Rediviva din Milano anunță apariția volumului: „Romania. Un viaggio nella memoria. 1957-1967 un decennio difficile. Paesaggi e figure” (România. Un itinerariu printre amintiri. 1957-1967 un deceniu dificil. Peisaje și personalități), 323 pagini, colecția Quaderni romeni.

Volumul reprezintă, în mare măsură, o întoarcere în timp la perioada din tinerețe a autoarei, Ida Garzonio, milaneză de origine, ajunsă astăzi la frumoasa și venerabila vârstă de peste 80 de ani. Este o întoarcere la decada anilor ’60, dar mai ales o rememorare legată de o veche și nostalgică pasiune: România și cunoașterea valorile ei culturale, un cufăr azi plin cu amintiri, care înseamnă și zeci de traduceri realizate în italiană, din poezia și literatura română, unele publicate în acea perioadă, iar altele care văd doar acum lumina tiparului.

Ida Garzonio este, poate, printre ultimii studenți italieni care au beneficiat de cursul de limba română de la Universitatea de Studii din Milano. Urmând Facultatea de Litere, tânăra studentă Ida Garzonio optează la acea vreme, pentru studiul limbii române din cadrul catedrei de limbă română, condusă de profesoara Rosa del Conte.

„Ținea atunci – amintește autoarea – lectoratul de limba română profesoara Rosetta Del Conte (1907-2011) și eu, atrasă de dorința de a aborda o limbă romanică mai puțin studiată […], am început să particip la cursul ei. Modul ei de lucru mi s-a părut extraordinar: pleca de la lectura unui text și ne conducea, pe baza acestuia, la dobândirea unor elemente de gramatică, apelând la cunoștințele noastre lingvistice generale și, în special, la limba latină. În felul acesta ne făcea repede să ne apropiem de câte un mare poet, oferindu-ne informații generale […].

- Continuarea după publicitate -

Sosită în România în 1957, ca bursieră pentru studiul limbii române, Ida Garzonio avea să cunoască realitățile românești, așa cum erau ele prezentate de autoritățile de la București, interesate de propagandă și de construirea unei imagini pozitive, care să vină în sprijinul noilor interese ale guvernului. În pofida unei deschideri aparente manifestate față de Occident, în România erau promovate doar acele realități care se încadrau noii viziuni a guvernului, astfel încât studenților străini ajunși în România, nu li se prezentau, de pildă, autori precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau chiar Mihai Eminescu, interzis în anumite perioade. O altă Românie autoarea o descoperise oarecum singură, prin ceea ce aflase la Milano sau din cărțile pe care și le procurase singură din anticariatele bucureștene la venirea în țară. Prezența ei în România în acei ani, stârnea pe de o parte interesul în special din partea intelectualilor, doritori să afle vești despre realitatea din Occident, dar și un soi de rezervă, din partea celor care “trăiau socialismul”. A fost o pasiune pe care autoarea a cultivat-o în ciuda contextului existent. Eram în căutarea propriei identități – scrie autoarea – și eram convinsă că am găsit-o în această limbă și cultură de frontieră, care a reușit să reziste în fața valurilor de asimilare […].

Autoarea face parte dintre prietenii italieni care au cunoscut România în acea tristă perioadă, care iubește țara noastră și se emoționează ori de câte ori are ocazia să vorbească despre ea. De aici și străduința și bucuria cu care avea să publice la Milano în decada anilor ’60 -‘70, numeroase traduceri din poezia și literatura română, în diferite reviste literare italiene, inclusiv un mic volum de colinde românești traduse în limba italiană (apărut la Milano în 1966) sau continua sa străduință de a organiza diferite conferințe despre România. Aceste traduceri, multe din autori pe care îi cunoscuse personal, se regăsesc în partea a doua a prezentului volum.

În baza legăturii cu Grupul milanez Poiesis, Ida Garzonio publică în italiană poezii din Nina Cassian, Anatol E. Baconsky, Mihai Beniuc, Maria Banuș în revistele literare: Uomo e immagini, Nuove dimensioni, Nuovi spazi ș.a. În 1966, profesoara Rosa del Conte îi încredințează autoarei, traduceri din opera lui Mihail Sadoveanu. Așa, apar în 1966, Il bosco incantato (din volumul Cozma Racoare), Edizioni Paoline, 1966; povestirea: La fontana della gioventù, tot la aceiași editură etc. O ocazie foarte importantă pentru publicarea unor autori români s-a dovedit, pentru Ida Garzonio, fondarea la Milano a revistei literare Il Canguro, unde avea să publice în 1967 în traducere italiană un număr de 13 poezii din Tristan Tzara, de altfel primele poezii ale poetului apărute în această limbă. Amintirile autoarei despre România se opresc, așa cum cititorii vor afla, aproape brusc, la anii ’70, urmând o lungă perioadă de timp intitulată sugestiv în carte: Uitarea și câteva mici licăriri de interes. Pe fondul deteriorării raporturilor culturale dintre cele două țări, nici contextul românesc și nici cel italian al acelor ani, nu mai favorizau deloc cultivarea acestei pasiuni și nici concretizarea unor inițiative de acest fel.

Emoțiile și amintirile trăite în timpul celor trei călătorii de studii în România (1957-1963), pe care Ida Garzonio le-a transpus cu multă sinceritate în paginile acestui volum, evocă situații, persoane și prietenii care au alcătuit, în acei ani, micul și îndepărtatul său „univers românesc”, cu aspectele lui pozitive și negative. Autoarea privește cu seninătate perioada „românească” din viața ei, rămasă în scrinul cu amintiri, necunoscută chiar și celor mai apropiați prieteni italieni din cercurile literare sau muzicale milaneze.

După terminarea Universității și imposibilitatea de a continua în mod constant raporturile cu România, în special activitatea de traduceri literare, Ida Garzonio va fi profesor de latină și italiană la prestigioase licee milaneze. Pasiunea pentru muzică, dar și pregătirea paralelă în acest domeniu, o vor duce la organizarea în anii ’80, a unui important grup coral: Corul Polifonica Ambroziana din Milano, iar, din 1994, va ocupa diverse funcții artistice și organizatorice în Asociația Nuova Polifonica Ambrosiana, pentru care a editat producții de înregistrări și volume documentare, însoțite de zeci și sute de concerte în Italia.