Gheorghe Zamfir – Roma, 4 martie 2017: „Veniți acasă, oameni buni, veniți în România!”

Liniște, extaz, măreție și sublim! Un nai, un om, o legendă, un spirit și un dor românesc, toate adunate într-o sală de teatru de undeva din lumea largă.

Freamăt de nerăbdare, suflete însetate de cântec și simț românesc, ochi ațintiți spre scenă și în sfârșit, se face ora mult așteptată.

Și iată, de undeva din spatele cortinei, de undeva din izvoarele nesecătuite de talent ale poporului român își face apariția artistul. Marele, inegalabilul Gheorghe Zamfir!

Omul legendă, artistul ambasador al cântecului și poeziei populare românești, reprezentarea sensibilității, creației și spiritualității neamului. Suflet și trup, strălucire uniformă și libertate nemărginită transpusă pe note muzicale și purtată într-un nai care doar românește știe să cânte.

Muzica inundă sala, captează atenția și năvălește cu patimă în sufletele celor prezenți. Românii plecați în lumea largă departe de casă și de tot ce-i românesc, românii cu sufletul schilodit de dor, privesc la marele maestru și ascultă naiul strămoșesc din care curg notele doinelor, sârbelor și horelor românești.

- Continuarea după publicitate -

„Mai ții minte tu, dragă Mărie…”

Țin minte și își amintesc românii! Își amintesc și le vibrează sufletul de nostalgie!

Își amintesc de vatra și de glia lor, de copilărie și de tradiții, de ulița satului și de duminicile românești pline de port, joc și cântec popular românesc, își amintesc de albastru cer al patriei și de dulcea limbă românescă!

Îi poartă cântecul marelui Zamfir pe culmile însorite ale Carpaților, pe pajiștile înflorite ale câmpiilor românești, îi poartă prin codrii verzi plini de copaci înmuguriți acum în prag de primăvară, îi duce prin miriștea de la marginea satului unde miroase a fân proaspăt cosit, îi poartă sunetul dulce al naiului prin curtea casei plină de amintiri și prin grădina unde umblau desculți în roua dimineții!

„Azi în sat e nuntă mare, ginerică-i rupt din soare

Frumos brad a-mpodobit și spre mireas-a pornit, măi

Lai, la, la, la, la, la, la…”

Cânta sala, cânta Zamfir, cânta naiul, cântau românii la doi pași de cetatea Vaticanului!

Mai târziu, magia sunetelor „Ciocârliei” le dă aripi și sufletul românilor prezenți se înalță! Pentru că doar înălțător poate fi numit sentimentul care le inundă piepturile.

„Veniți acasă, oameni buni, veniți în România”, îi îndeamnă maestrul, „Dumnezeu să vă ajute!”

Românii răspund cu aplauze. Aplauze lungi, îndelungate, stropite cu lacrima care li se ivește în colțul ochilor.

Seară mirifică, de vis și de magie. Seară de suflet și cuget românesc, la Roma, în 4 martie 2017, la Auditorium Conciliazione cu participarea extraordinară a marelui artist român de faimă mondială, Gheorghe Zamfir.

Un dar făcut comunității românești de un italian, Emanuele Latagliata, organizatorul spectacolului, un italian îndrăgostit de cultura și tradițiile românești, un cunoscător al valorilor și frumuseților României.

„Lăsați muzica să vă inunde inima și sufletul în această seară, muzica, unica ce reușește să unească oamenii indiferent de naționalitatea lor”, îndeamna Emanuele în deschiderea spectacolului.

Și muzica a unit!

La spectacol, alături de români participă și italieni, ba chiar personalități publice, cum ar fi Paolo Bonolis, cunoscut prezentator și realizator de emisiuni TV care urmărește spectacolul din primul rând al sălii, alături de ambasadorul României la Roma, George Bologan.

Nu se dau duși românii, aplaudă în picioare și-l rechemă pe maestru Zamfir la scenă deschisă.

Mulțumim, maestre! Mulțumim omului, naiului și cântecului sacru românesc! Mulțumim că ați străbătut în lung și-n lat lumea asta mare să ne amintiți că avem o țară, că avem o glie strămoșească, un port, un joc și-un cântec românesc, că avem o casă!

Vă purtăm cu drag în inimile noastre și vom fi mereu mândri să spunem oriunde, orișicui: „Eu sunt român. Român, ca Gheorghe Zamfir”!

„Dacă poți reprezenta ceva în lumea asta mare, atunci cu siguranță te poți reprezenta pe tine însuți, cu rădăcini, cu istorie și cu palmaresul tău.” (Gheorghe Zamfir)