Ana Vițelaru, campioană în Italia la handbike: „Chiar și fără picioare, în viață totul este posibil”

Ana Maria Vițelaru are 36 de ani și trăiește în Italia. Este căsătorită și lucrează în atelierele de croitorie de la Max Mara. La vârsta de 17 ani, în urma unui accident, i-au fost amputate picioarele, dar astăzi se mândrește cu titlul de campioană a Italiei la handbike. În ultima perioadă a câștigat două medalii de aur la campionatele italiene: la cel de la Bassano del Grappa și la Marostica.

„Nu duc lipsa picioarelor”, spune Ana, „dacă iubești ceea ce faci, nimic nu este imposibil!”

Un accident dramatic, la vârsta de 17 ani, într-o gară din România unde a alunecat pe șine tocmai în momentul când trecea trenul. Ambele picioare i-au fost amputate, apoi, pentru Ana a urmat acceptarea, resemnarea, dar și lupta grea cu prejudecățile celor care îi spuneau: „Nu vei putea niciodată să lucrezi ca croitoreasă, nu vei mai putea niciodată să te plimbi pe munte, nu vei reuși nicicând să mergi pe bicicletă.” Toate aceste provocări românca le-a înfruntat cu dragoste și pasiune, cu entuziasm și determinare, iar astăzi se poate lăuda cu realizări și succese pe care noi toți i le-am putea invidia. „Nu i-am ascultat și am demonstrat că totul depinde de dragostea și pasiunea cu care faci ceea ce faci”, a spus Ana citată de Messaggerul.

A venit în Italia la puțin timp după accident și aici Ana a găsit forța de a înfrunta viața dintr-o perspectivă care i-a adus rezultate deosebite

La început a iubit trekkingul în munți, Cu ajutorul protezelor, în septembrie 2014 a reușit să parcurgă 8 kilometri și jumătate pe vârfurile din Val Pusteria, zonă muntoasă din Alpii Orientali. Apoi a descoperit pasiunea pentru bicicletă și a început să practice handbike. A fost primită în echipa națională de paraciclism a Italiei, iar primul concurs la care a participat a fost cel din aprilie 2018 când a câștigat două medalii de aur la Campionatul Italian de la  Marina di Massa. A urmat apoi bronzul la Cupa Mondială din Belgia și medaliile de argint și bronz la Cupa Mondială din Olanda. „Am participat și la maratonul de 55 de kilometri de pe Dolomiți (lanț muntos situat la sud de Alpii Calcaroși – n.r.). Eram singura pe handbike”, afirmă cu mândrie campioana care este convinsă că limitele există doar în mintea noastră.

- Continuarea după publicitate -

În aceste zile Ana este în Val di Fassa, unde se antrenează pentru Cupa Mondială din Canada, care va avea loc la începutul lunii august.

„Nu-mi doresc să fiu altfel decât cum sunt acum”, mărturisește românca pentru sursa citată, „pentru mine viața a început cu adevărat abia după accident. Suferința ne schimbă și ne face să înțelegem cine suntem. Ne pune la o răscruce de drum și trebuie să alegem: alb sau negru. Putem deveni mai sensibili, să creștem prin traumele suferite și să apreciem mult mai mult ceea ce avem. Sau poți să stai și să spui: merit să mi se ofere totul după ceea ce mi s-a întâmplat și să nu faci nimic pentru tine. Sportul ajută foarte mult, te ajută să-ți depășești limitele. Înainte de accident alergam în fiecare zi și făceam trekking pe munte, acum fac aceleași lucruri. Este doar o chestiune de dragoste pentru ceea ce faci.”