De vorbă cu românii din străinătate: Vlad – un tânăr român din Italia care face alpinism la locul de muncă.

Rotalianul – Revista românului din Italia continuă cu seria de povești ale cetățenilor români care muncesc în străinătate cu scopul de a face cunoscută situația muncitorilor români din diaspora, în ceea ce privește condițiile de muncă, varietatea de meserii practicate de conaționalii noștri în afara țării, precum și pasiunile acestora.

În acest articol vom reda povestea lui Vlad, un tânăr român de 33 de ani care a decis să plece la muncă în Italia încă de la vârsta de 20 de ani pentru o viață mai bună și pentru a-și creea un viitor decent.

„Ca orice persoană întreținută de părinți, am decis să rup cordonul ombilical al părinților, în ceea ce privește finanțarea, și așa am plecat pe alte meleaguri, ca să îmi fac un rost.”

Stabilit la Roma încă de când a sosit în Italia, după mai multe tentative de a găsi un loc stabil de muncă în diferite domenii, acum doi ani Vlad a reușit să se angajeze la una dintre cele mai renumite firme de construcții din Italia. Dar nu este vorba despre o firmă de construcții obișnuită, așa cum ne imaginăm cu toții, ci una care execută lucrări prin metoda alpinismului utilitar.

- Continuarea după publicitate -

Ce este alpinismul utilitar?

Este o activitate profesională care face parte din domeniul lucrului la înălțime și se desfășoară în sectorul construcțiilor industriale, civile, dar și în cadrul montan, pe pereți de stâncă, zăpadă şi gheaţă. Alpinismul utilitar sau lucrări pe frânghie, cum mai este denumit, este o profesie, nu un hobby, și este necesar acolo unde accesul către zona de muncă este dificil sau costisitor iar singurul mod de lucru rămâne cățărarea pe frânghie. În acest caz se impune cunoașterea metodelor de lucru și folosirea unui echipament de protecție adecvat.

Și în Italia, ca și în alte țări ale lumii, profesia de alpinist utilitar („Rope Access„, cum este cunoscută pe plan mondial), face parte integrantă din vastul domeniu al lucrului la înălțime.

În Italia, ne spune Vlad, profesia este cunoscută sub numele de „muratore su fune” și pentru a putea lucra în domeniu este nevoie de un curs de calificare pentru lucru la înălțime (lavori in quota) care, prin definiție, cuprinde orice activitate care se desfășoară la o înălțime mai mare de doi metri și care expune muncitorul la riscul unei căzături.

În cazul său, cursul a durat doar patru zile, fiind urmat apoi de niște teste care cuprindeau, printre altele, 240 de întrebări referitoare la alpinismul utilitar dar și la disponibilitatea personală la transferuri în alte localități, sau, chiar și în alte țări, precum și o probă de cățărat pe frânghie. A fost nevoie, de asemenea, și de o vizită medicală pentru a declara muncitorul ca fiind apt pentru o astfel de muncă.

Deși este declarată ca fiind o profesie cu grad ridicat de risc, Vlad. ne asigură că în cei doi ani de când lucrează în domeniu nu a văzut și nu a avut parte de niciun accident de muncă, muncitorii având la dispoziție diferite dispozitive de siguranță, precum și o altă frânghie, în afară de cea folosită pentru a urca și coborî, care îi asigură că nu vor cădea de la înălțime dacă frânghia principală cedează în vreun fel. Mai mult decât pentru siguranța personală, cei care fac acest tip de muncă se preocupă pentru siguranța trecătorilor prin zonele de lucru, spune conaționalul nostru.

Echipele care fac astfel de lucrări sunt formate de obicei din cel puțin două persoane. Cel care se cațără în zona de lucru are un „ham” în jurul brâului de care se agață, de obicei, două găleți: una cu materialul de lucru și alta cu scule; iar de jos i se trimit pe o altă funie, la nevoie, materiale sau alte scule necesare.

Stând de vorbă cu tânărul nostru conațional, ascultându-l cum vorbește despre metodele de lucru și despre înălțimile la care operează dar și riscurile la care este supus făcând o astfel de muncă, nu ne-am putut abține să întrebăm ceea ce probabil multă lume vrea să știe: cum este plătită această meserie?

Deși este angajat cu contract pe timp indeterminat și este mulțumit de salariul pe care-l câștigă, Vlad afirmă, totuși, că sporurile de risc nu sunt plătite, cum ar fi normal în acest sector.

Alături de el mai lucrează și au lucrat în trecut și alți cetățeni români. Un fost coleg de-al său chiar a decis să se întoarcă definitiv în România unde și-a deschis o firmă asemănătoare de construcții care are la bază alpinismul utilitar.

Ziarul La Repubblica i-a numit „i circensi romeni” (circarii români), datorită acrobațiilor care aceștia sunt nevoiți să le facă pe frânghie pentru a ajunge în cele mai inaccesibile locuri de pe diferitele clădiri unde lucrează.

Vlad și colegii săi au executat lucrări de acest gen în orașe din toată Italia precum Roma, unde au lucrat și la întreținerea zidurilor Vaticanului, Palermo, Firenze, Genova dar și la Ancona, unde au făcut lucrări de întreținere la Universitatea Politehnică din Marche, sub privirile pline de uimire ale studenților care admirau acrobațiile făcute de conaționalul nostru și colegii săi la circa 50 de metri înălțime. Lucrarea de la Ancona a fost terminată în doar 10 zile, un timp extraordinar, în comparație cu timpul care ar fi fost necesar pentru a executa o astfel de lucrare prin metodele tradiționale, cu ajutorul unei schele instalate în jurul clădirii.

În prezent, Vlad și colegii săi lucrează la Noul Centru pentru Congrese (Nuovo Centro Congressi), zona Eur din Roma, supranumit și „Nuvola” datorită formei de nour care aceasta o are și care se întinde pe o suprafață de 14.000 de metri pătrați și o înălțime de ansamblu de 56 de metri.

O lucrare pentru care este necesară o perioadă de circa 10 luni și pentru care este nevoie de un profesionalism fără măsură din partea muncitorilor implicați.

Având în vedere gradul înalt de risc și lipsa sporurilor de risc, o altă întrebare care ne vine în minte este dacă se merită să faci o astfel de muncă. Pentru Vlad, însă, se merită, îi place ceea ce face și este mulțumit de munca pe care o prestează. Este nevoie și de o anumită pregătire fizică pentru asta dar rezistența fizică și psihică în acest context sunt capacități de care nu duce lipsă și își dorește să continue pe drumul ales mult și bine.

În plus, știe cum să-și trăiască pasiunile și să îmbine utilul cu plăcutul, tânărul nostru român fiind pasionat și de fotografie iar meseria care o face îi permite să imortalizeze imagini spectaculoase din Italia. A călătorit și în afara serviciului prin multe orașe din Italia, cum ar fi Firenze, Veneția, Pompei, Padova, Cagliari, Sicilia și altele, de unde s-a întors cu imagini superbe demne de toată admirația, imagini pe care vă invităm să le vizionați la sfârșitul acestui articol.

„De când eram mic, îmi plăceau pozele bunicilor, alb-negru, îmi plăcea ideea de a imortaliza un moment.”

Își aduce aminte cu mare drag de vacanțele la bunici și ține să precizeze, cu melancolie, despre frumusețea acelor clipe petrecute pe „gârlă”, pe munte, pe stânci și prin pădure, clipe pe care le poartă de-a lungul anilor în inima sa chiar dacă se află la mii de kilometri distanță de casă și cu greu mai reușește să ajungă prin acele locuri.

Și fiindcă a adus vorba de bunicii săi, de rădăcinile sale, ni s-a părut normal să-l întrebăm și dacă are de gând să se întoarcă vreodată, definitiv, în România, iar răspunsul său ne-a întristat și bucurat în același timp.

„Dacă stârpim buruiana asta numită corupție, mă întorc.”

Ne-a întristat fiindcă ne dăm seama cum corupția din România împiedică tinerii români din străinătate să se mai întoarcă în țară și-i constrânge să-și petreacă o mare parte din viață muncind printre străini dar ne-a bucurat fiindcă demonstrează că acești tineri au un simț civic foarte dezvoltat și știu foarte clar care sunt așteptările lor de la guvernanții noștri, prima dintre ele fiind chiar stârpirea corupției în rândul politicienilor.

Întrebându-l și ce părere are despre situația actuală din țară, despre protestele românilor din România și din diaspora, răspunsul lui Vlad ne-a emoționat din nou, răspunzându-ne nu doar verbal ci arătându-ne și o imagine făcută în contextul acestor proteste, imagine pe care el o apreciază foarte mult.

„În sfârșit românii se trezesc, copiii revoluției se trezesc.”

Bucuroși și mândri că am avut posibilitatea să îl cunoaștem pe acest tânăr român, ne dorim să intrăm în contact și pe viitor cu astfel de români care muncesc în străinătate și care să ne prezinte povestea lor și meseriile practicate de aceștia, motiv pentru care vă invităm să ne trimiteți poveștile voastre prin mesaj pe pagina Facebook Rotalianul – Revista românului din Italia sau prin email la contact@rotalianul.com.

În final, așa cum v-am promis, vă arătăm câteva dintre frumoasele fotografii făcute de conaționalul nostru pe unde a călătorit prin Italia și România, nu înainte de a-i mulțumi pentru că a împărtășit cu noi aceste lucruri și de a-i ura mult succes în drumul său prin lume și în tot ceea ce va întreprinde în viața sa.

[wds id=”12″]