România riscă să aibă un politician condamnat penal ca prim ministru?

De către
Daniela Stoica
-
- Conținut sponsorizat -

Președintele PSD Liviu Dragnea a precizat, joi, 15 decembrie, că prevederea din Legea 90/2001 care interzice unui condamnat să facă parte din Guvern este o „abolire”, respectiv o „decădere pe viaţă”, el opinând că aceasta este „imposibilă” în orice democraţie constituţională, informează Mediafax.

Dragnea a precizat, joi, într-o conferinţă de presă că preşedintele Klaus Iohannis nu va avea „niciun motiv constituţional” ca să refuze propunerea de premier pe care PSD i-o va înainta.

Întrebat dacă va avea, însă, un motiv „legal” de a refuza această propunere, cu referire la Legea 90/2001, Dragnea a răspuns: „Faceţi o imensă confuzie. Acolo se vorbeşte de incompatibilităţi, nu de interdicţii”.

„Vreau să lămurim câteva noţiuni. Prevederea din lege cu condamnaţii penal nu poate fi considerată o incompatibilitate. Incompatibilitatea presupune posibilitatea de a opta: eşti undeva într-o poziţie, dacă vrei în guvern, poţi să pleci de acolo”, a adăugat Dragnea.

Legea nr.90 din 26 martie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor:

- Continuarea după publicitate - UP SERVICE DESPĂGUBIRI

SECŢIUNEA a 2-a
Componenţa Guvernului

Art. 2. – Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1).

…………

Art. 4. – (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:
a) exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator;
b) exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;
c) exercitarea de acte de comerţ, cu excepţia vânzării sau cumpărării de acţiuni ori alte titluri de valoare;
d) exercitarea funcţiei de administrator ori de cenzor la societăţile comerciale sau de reprezentant al statului în adunările generale ale unor asemenea societăţi ori de membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor naţionale şi societăţilor naţionale;
e) exercitarea unei funcţii publice în serviciul unei organizaţii străine, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.

- Mai multe după publicitate -